ayodar

De câteva duminici încoace, parcă plătind pentru niște păcate neștiute de către cei din Castellon, am avut parte doar de duminici ploioase. Duminica asta a fost diferita,  soare pentru toți. Pentru cei cărora le place marea și pentru cei ca mine, care prefera muntele, a fost o zi ideală. În schimb, nu a fost o zi buna de mers la vot, trebuie să recunosc, cu toate ca nu-s foarte mândru de asta, ca nu am votat. Motivele au fost doua: ziua prea frumoasa pentru a sta în Castellon și faptul ca nu găseam candidatul ce să mă facă să cred ca nu am făcut o fapta rea votându-l. Din păcate nu am votat nici pe listele spaniole, deoarece nu m-am înscris să pot vota pe aceste liste.
Rezumând: un votant mai puțin, dar un drumeț mai câștigat.
Dar mai bine sa va povestesc pe unde am umblat:DSC00085
E un privilegiu să locuiești în Castellon, deoarece e ușor de ales între mare și munte, le ai la îndemâna pe amândouă , găsindu-le la o aruncătură  de băț (asta dacă ați fost bun la oina) sau la o jumătate de oră de mers cu mașina dacă nu aruncați prea departe bățul.
Eu am ales mașina, fiindcă 50 de km nu am aruncat cu bâta nici în momentele mele de glorie, cu atât mai puțin acum…

Cum spuneam, la 50 km de Castellon, între munți, pe malul drept al unui râu (venind dinspre Castellon) e situat un sătuc minunat: Ayodar.

Doar câteva case, ce nu cred ca ajung la nr 100 și oameni ospitalieri, cu străzi înguste și în panta ce te fac sa nu mai îi vezi rostul salii de gimnastica (e deajuns sa mergi după pâine și ajungi rupt acasă), cu râul curat și temperatura agreabila, fac din acest sat un loc ideal pentru a te refugia de nebunia de la oraș. Ne-am plimbat pe malul râului ascultând păsărele și susurul apei de munte, dar ce sa vezi, Guta era și prin aceste minunate locuri, grohăind cât îl țineau boxele Pasat-ului compatrioților mei, pe care se vede ca-i deranja liniștea și pacea specifica locului. Ce sa-i faci, e democrație, poate ca soluția e sa-mi cumpăr un mp3 player,  să înregistrez sunetul locului nepoluat fonic de manele și sa-l ascult în caști când mai merg pe acolo, că invers e imposibil (să asculte compatrioții manele în caști).
Am făcut și niște poze locului, cu telefonul ce-i drept:

Dacă va prinde foamea pe acolo vă recomand barul-restaurant „Meson La Torre”  unde fac o  salata si o paella demna de invidiat si de mancat in acelasi timp. Prețurile sunt cele corecte… adică pentru 2 persoane, 20 euro și mănânci pe săturate.

Numai bine!

Ionel Scrofan