În goana după senzaţional, televiziunile din România au ajuns să se folosească de orice prilej pentru a ajunge la o „audienţă record”. Nu e important cum, doar scopul e unicul de luat în calcul. Se folosesc chiar de durerea de nedescris a unor părinţi al căror copil a fost ucis. Da, mă refer la cazul M. Cozma, handbalistul roman ucis în Ungaria.

Acum avem o presă cu ziarişti ipocriţi ce nu au nici cea mai mică urmă de deontologie profesională, fără coloană vertebrală, ziarişti care câştigă teren datorită ipocriziei noastre, a celor ce vrem astfel de ştiri senzaţionaliste. „Călcăm şi pe cadavre” – această expresie chiar este pusă în practică cu succes de cei care doresc cu orice preţ un bun rating. De ce să nu îi omorâm şi pe părinţii acestui fost sportiv cu interviuri în direct, dintre cele mai penibile, punând melodii triste, ca să-i aducă într-o stare deplorabilă, (de parca s-ar putea mai rău de atât), să-l vedem cum se îneacă de durere pe tatăl copilului ucis…

Vai de societatea în care trăim…dacă asta e ceea ce ne place să vedem.

Televiziunea şi presa sunt oglinzile societăţii în care trăim, e un fel de barometru al consumatorului. Ne dă ceea ce ne place să consumam, ce dorim, ce vrem, nimic mai mult…

Presa ce speculează astfel de situaţii nu ar avea cotă de piaţă dacă nu ar avea consumatori pentru acest gen de ştiri. Altfel spus, trăim într-o societate bolnavă, doamnelor şi domnilor. Ne lipsesc vârfurile, modelele de altădată,  etica şi morala au plecat, ne-au părăsit, lăsând în urmă o societate muribundă, fără valori…

Sincere condoleanţe părinţilor acestui minunat om , care şi-a dat viaţa pentru a-şi salva prietenul sârb ! Acest om a ştiut să moară în picioare !

Ionel Scrofan