Ceva ce nu poţi controla, nu e ceva de ţinut pe lângă casa omului…

Aşa să fie şi când e vorba de libertatea de exprimare ? Cum funcţionează comunitatea bloggerilor ? Un blog permite oricărei persoane ce dispune de conexiune la internet şi un calculator, să spună ce vrea referitor la un subiect pe care îl interesează. Astfel, în acest moment blogurile pot fi numite ca fiind ultimul bastion al libertăţii de exprimare, neatins încă de reţeaua de regulamente birocratice ale Uniunii. Ce nu înţeleg cei care sunt împotriva blogurilor, este faptul că sistemul are abilitatea de a se regla singur. Un blog plictisitor sau neadevărat va fi repede corectat de sute de comentatori sau alţi bloggeri, e un fel de open-source (filozofia linux). Ceva ce nu e bun, e înlăturat de către comunitate sau de către cititori.

Daniel Hannan, blogger şi jurnalist pentru Daily Telegraph a avertizat de ceva vreme că UE încearcă să obţină controlul asupra blogger-ilor : „Eurocraţilor le displace instinctiv activiattea spontană. Pentru ei, ‘nereglementat’ este aproape sinonim cu ‘ilegal’. Modul de gândire birocratic pretinde uniformitate, licenţiere, ordine. Eurocraţii sunt supăraţi în special de faptul că mulţi bloggeri, de orientare anarhistă, sunt împotriva Bruxelles-ului. În timpul referendumurilor din Franţa, Olanda şi Irlanda, mass-media de sistem a susţinut fervent tratatul, în timp ce activiştii online au fost sceptici într-o covârşitoare majoritate”.

Atitudinea birocraţilor faţă de libertate este ilustrată în mod semnificativ de atitudinea principalului autor al raportului, socialista estoniană Marianne Mikko: „sunt în situaţia de a polua considerabil cyberspaţiul”. In opinia ei: „blogurile conţin „informaţii greşite sau de conţinut răuvoitor în cyberspaţiu” iar interesul publicului este acela de a avea o „garanţie a calităţii, o deconspirare a celui care scrie cu adevărat şi a motivelor acestuia”.

Aşa o fi ? Dar cu ziarele aservite unor grupuri de interes, partidelor politice… etc, acestea nu sunt la fel de poluante din punct de vedere al deontologiei ce guvernează ziaristica, furnizând informaţii super filtrate, relatând doar o parte de adevăr sau, în multe cazuri, manipulând pur şi simplu ? Cine ne oferă garanţia calităţii ? Un organism controlat în mare parte de către aceiaşi ce deţin şi mediile de informare… poate acest organism atunci, să-mi ofere garanţia imparţialităţii ?

Ceea ce-i deranjează de fapt, e libertatea de exprimare. O să vină o zi cànd nu vom mai putea vorbi pe stradă fără sà fim controlaţi. Sper să nu ajung să trăiesc acele vremuri.

Astea fiind spuse, vă doresc blogareală liniştită !

Ionel Scrofan

Anunțuri