Acceleratorul de particule, unul dintre cele mai importante proiecte ştiinţifice ale ultimilor 50 de ani îşi începe activitatea. Este situat în situat în suburbia nord-vestică a Genevei, pe graniţa între Elveţia şi Franţa. CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire) va avea de acum încolo cel mai mare accelerator de particule din lume, ce măsoară 27 km, fiind cea mai mare instalaţie construita vreodată.

Data de 10.09.2008 va fi o dată de referinţă pentru cercetătorii din domeniul fizicii.

O dată malefică pentru unii şi de trecut în calendarul istoriei ştiinţifice pentru restul omenirii. De ce malefică pentru unii ? După cum cunoaştem foarte bine, întotdeauna când se vorbeşte despre un proiect de o asemenea anvergura, exista voci pro şi contra. Contra au fost destul de puţine, dar, chiar şi aşa, sunt oameni care pot fi speriaţi de predicţiile acestora. In concret: doi cercetători americani (trebuia sa fie americani), împreuna cu un grup de ecologişti, au depus o plângere la tribunalul din Hawaii, pentru a împiedica punerea în funcţiune a acceleratorului de particule de la CERN, pe motiv că acesta ar putea produce, în urma coliziunilor de particule ce vor avea loc, o gaură neagră ce ar putea absoarbe planeta noastră. Nu se opresc aici cei doi şi afirma că dacă nu se ajunge la aceasta gaură neagră se va ajunge mult mai uşor la transformarea Terrei într-o stea de neutroni.

Eu cred ca suntem „nemuritori”, deoarece, pe parcursul ultimilor 30 de ani am fost avertizaţi de nenumărate ori de către multi „guru, vizionari şi cititori în stele”, că se apropie sfârşitul lumii, dar întotdeauna am trecut cu bine peste acea dată.

Ce e de reţinut în schimb, e importanţa proiectului. Începând cu 1996, CERN a construit, la o adâncime de 100 de metri sub Alpi, un inel cu o circumferinţa de 27 de kilometri, care a fost supus unui proces de răcire, timp de doi ani, pentru a ajunge la o temperatura de minus 271,3°C, cu aproape doua grade mai ridicata decât zero absolut. In jurul inelului sunt instalate patru mari detectoare în interiorul cărora se vor produce coliziunile dintre pachetele de protoni. Viteza acestor particule va ajunge la 99,999% din viteza luminii. La momentul maxim, se vor produce 600 de milioane de coliziuni pe secunda, ceea ce ar putea permite apariţia unor particule ce nu au mai fost niciodată observate cum ar fi identificarea bosonului Higgs, o particulă instabilă, calificată drept „divină”, după ce foarte multi cercetători au demonstrat că există, dar nimeni nu a văzut-o vreodată.

Ce se aşteaptă de la acest accelerator:

1.Explorarea „supersimetriei”, un concept care permite explicarea uneia dintre cele mai ciudate descoperiri a ultimilor ani, potrivit căreia materia vizibila nu reprezintă decât 4% din Univers. Materia neagra reprezintă 23% iar energia neagra 73%. O explicaţie ar fi faptul ca materia neagra este formata din particule supersimetrice.

2. Studierea misterului materiei şi al antimateriei. În momentul în care energia se transformă în materie, se produce o particulă şi reflexul sau, o anti-particulă cu încărcătură electrică opusă. Când o particulă şi o anti-particulă intră în coliziune, ele se anihilează reciproc, rezultând o descărcare de energie. Logica ar arata ca materia şi antimateria se află în cantităţi egale, dar misterul este că, în realitate, anti-materia pare mult mai rară.

3. Recrearea condiţiilor care au existat în momentul imediat următor Big-Bang-ului.

Un proiect de toată admiraţia… şi în Europa !

Puteţi urmări live webcast de la CERN aici.

Până una-alta, noi românii nu ne facem probleme, dacă am supravieţuit în România, supravieţuim şi acceleratorului… nu-i aşa, dragi prieteni ? 😉

Numai bine !

Ionel Scrofan

Anunțuri