„Capul plecat sabia nu-l taie”…dar nici cerul insorit nu-l vede, as mai adauga eu! Un singur popor are acest proverb, si acela este poporul roman. Cati dintre noi nu am pus acest principiu in practica ? Este o problema in momentul in care devine o obisnuinta, ne familiarizam intr-atat cu acest principiu incat ajungem la un moment dat sa nu ne mai dam seama ca intr-adevar se mai poate trai si altfel. Atunci cand actionam in baza acestui proverb nu avem dreptul sa ne plangem, este la fel ca si in cazul in care ne plangem de cei ce ne conduc, dar cand e sa mergem la vot sa-i sanctionam, nu o facem, pentru ca, vezi Doamne, ne e scarba de ei. Cu atat mai mult ar trebui sa fim mai motivati…sa-i schimbam ! Din pacate, datorita acestei mentalitati combinata cu cea „lasa-ma sa te las”, multi dintre cei care ne conduc, inca mai supravietuiesc si cu capul deloc aplecat, ci cu un cap ce-i poarta nasul bine… pe sus!
Ionel Scrofan
Apr 21, 2008 @ 09:06:32
Ohoo, Nelu, ai atins o „plaga sangeranda” si pentru mine. Poate ai dreptate, numai pe noi ne caracterizeaza aceasta „piosenie” sustinuta de acest proverb cu sabia, dar poate aceasta atitudine e de adoptat doar in fata UNORA care cred ca au sabia pentru VECIE. Depinde…e adevarat, mentinerea permanenta a acesteia se transforma in lasitate si pasivitate pe care o detest si eu. E adevarat, nu am fost nici eu breaza de la inceput, adica „luptatoare mereu, fara a pleca pentru moment capul”, dar am facut-o poate pentru a-mi aduna mai bine puterile si a cunoaste mai bine „dusmanul”! Dar Nelu, stai linistit, vine o vreme pentru toti si pentru toate. Asa cred sau imi place sa ma amagesc (cine stie?!), dar pana atunci e bine sa nu ne lasam contaminati cu aceste doua „mentalitati combinate” cum spui!
Numai bine si o Saptamana Mare plina de ganduri bune sa aveti!
Apr 21, 2008 @ 10:05:25
Nelu, este adevarat ca proverbul citat are origine romaneasca, insa se practica in toata lumea. Pentru linistea noastra, romanii au mai pus in circulatie si alt proverb la fel de adevarat ca cel mentionat de tine si anume:” FIECARE PASARE PE LIMBA EI PIERE”
Tuturor cititorilor acestui blog :
„Cu zile mergeţi, dragii mei,
Şi să veniţi cu zile!”
Ziceau atunci bătrâni, femei,
Şi preoţi, şi copile;
Dar cel sergent făr’ de musteţi
Răcnea: „Să n-aveţi teamă,
Românul are şapte vieţi
În pieptu-i de aramă!”
Ah! cui ar fi trecut prin gând
Ş-ar fi crezut vrodată
Că mulţi lipsi-vor în curând
Din mândra noastră ceaţă!
Priviţi! Din nouă câţi eram,
Şi cu sergentul, zece,
Rămas-am singur eu… şi am
În piept inima rece!
Crud e când intră prin stejari
Năprasnica secure,
De-abate toţi copacii mari
Din falnica pădure!
………..
Ura! măreţ se-naltă-n vânt
Stindardul României!
Noi însă zacem la pământ,
Căzuţi pradă urgiei.
Apr 21, 2008 @ 10:11:20
Noi plângem toţi, şi-amarul
Mai dulce ni-e aşa.
Şi toate plâng cu tine
Şi toate te-nţeleg,
Că-n versul tău cel jalnic
Vorbeşte-un neam întreg
Pe deal românul ară
Slăbit de-amar şi frânt.
Abia-şi apasă fierul
În umedul pământ.
Tu-l vezi sărman, şi tremuri
Să-l mângâi în nevoi.
Şi mergi cu el alături
Cântând pe lângă boi.
Iar bieţii boi se uită
Cu milă la stăpân –
Pricep şi ei durerea
Sărmanului român.
Apr 21, 2008 @ 10:19:50
Învaţă-ne să plângem
C-atât ne-a mai rămas!
Apr 21, 2008 @ 18:09:23
Buna Ionel,
Sunt o absolventa a facultatii de kineto din Oradea,am respirat parca acelasi aer, asa-i.
Am descoperit acest blog din intamplare … meriti felicitari
… si da-mi voie sa-ti dau un sfat din propria-mi experienta a „pribegiei”: „cu rabdarea treci marea” iar mie imi place sa adaug „daca insisti un pic poti trece si oceanul” asa ca lasa-i pe toti sa-si printeze A4 si de 9 ori tu fa ce-i nobil….
FELICITARILE MELE ptr. acest blog inca o data
Deasemenea, poti te rog sa -mi dai mai multe amanunte despre echivalarea studiilor de kinetoterapie in Spania?
mult succes
Apr 21, 2008 @ 22:27:21
Merci Ramona, nu ma las eu asa usor, dar sa stii ca incurajarile vin intotdeauna bine, mai ales daca vin din partea celor ce gandesc la fel cu toate ca nu s-au vazut sau cunoscut niciodata dar au aceleasi principii. In cea ce priveste echivalarea studiilor e destul de simplu, dar intarzie ceva timp. Te pui in mainile unui avocat, sau daca esti prin zona (Castellon) te ajut eu. Numa bine !
Apr 22, 2008 @ 00:45:33
Asa-i ,cateodata mai obosesti si incurajarile sunt bine venite…..asa de bine te inteleg…
Eu nu sunt in Spania s-ar putea sa ajung pe-acolo dar inainte de asta am vrut sa fiu un pic precauta sa vad cam in ce plop as sta…
deci,studiile noastre sunt recunoscute?(chiar daca astepti mult)
– trebuie sa mai dau vreun examen ?
– pot lucra daca sti limba spaniola sau,
-trebuie sa astept pana primesc raspunsul de la biroul de echivalare?
se gaseste usor,relativ usor un loc de munca in domeniul acesta?
cam acestea sunt lucrurile care ma intereseaza ?
Iti multumesc mult ca te-ai oferit sa ma ajuti; cum as putea lua legatura direct cu tine?
Ma aflu intr-o situatie de_”a compara”- si vreau sa stiu ce las si ce gasesc !
multumesc mult
Apr 22, 2008 @ 13:28:18
Ramona, vezi ca ti-am scris pe mail mai multe detalii !
Ciao
Apr 25, 2008 @ 21:39:17
Nu stiu ,poate avem ceva in sangele nostru. Aveam acum 2 ani o discutie cu sotul: cum sa ne crestem fetita;precum ¨haiducii¨ sau sa invete sa aplece capul.
La 2 ani distanta sunt dezamagita sa va spun ca nu am gasit raspunsul. Eu nu am plecat capul si cand nu am mai putut sa rabd ipocrizia din jurul meu am fugit. Da efectiv am fugit.Nu am venit aici ,pentru ca acasa nu aveam salarii bune ,le aveam mai bune ca aici(ce ironie nu ?!).
Acum cred ca am fost o lasa ca trebuia sa mai lupt,dar stau si ma gandesc ca daca nu as fi parasit tara,toata viata m-as fi invinovatit ca nu am incercat sa ii ofer copilei mele si o alta alternativa in acest ¨El Dorado¨.
Am cunoscut si aici oamenii exceptionali(prea putin printre ei se numara roamanii)dominicani,argentinieni,spanioli,ecuadorieni,etc…
Si daca e sa ma intorc acasa ,nu regret nimic,am avut ocazia sa simt pe propia-mi piele ce inseamna viata de imigrant.(-In tara am fost angajata unei companie internationale ,am lucrat aproape 2 ani in Germania si Polonia,si nici macar o secunda nu am vazut subaprecierea in ochii lor.-)
Morala ….aici am aplecat capul mai des decat am facut-o in cei 30 de ani ai mei in Ro.
Apr 25, 2008 @ 21:48:08
Subscriu comentariului tau, doar cu o modificare: eu nu m-am simtit nici intr-un moment imigrant. Poate suna ciudat, dar asa e…
Apr 28, 2008 @ 09:59:06
Ionel,
Nu m-am putut abtine sa nu vizitez blogul tau. Multe chestii interesante, idei bune, majoritatea insa de „corason”. Pe unele aspecte e clar ca gandim similar cum ar fi acest post si cel de pe http://www.we-invent.ro „De obicei ne scapa esentialu’ …”.
Succes in continuare !
Daca ai vreo inventie sau stii vreo chestie de tehnologie interesanta te astept pe „we-invent.ro”.
Apr 28, 2008 @ 10:02:21
Mersi Mariane… asa voi face, imi place la nebunie blogul tau !
Mai 16, 2008 @ 18:43:48
In afara de faptul ca suntem unicul popor ce are proverbul cu pricina, as adauga ca unul dintre miturile nostre fundamentale e … Miorita, cel care ne indeamna la blazare!
Cand au aflat americanii cu ce ne mandrim, ne-au intrebat: „Si cum nu a luat nicio masura daca a aflat de complot? Sa se resemneze? Asta nu e o solutie!”
Si totusi, multi luptatori s-au ridicat dintre noi.
Iar ca sa parafrazez: Povestiti ce-a facut baciul, dar nu faceti ca el!
Numai bine, prieteni!
Mai 16, 2008 @ 21:26:29
Păcatul laşităţii… Da. Sunny Day, într-adevăr ar trebui să schimbăm Mioriţa. Baciul faultat ar trebui să-i facă groggy pe ceilalţi doi. Sau măcar să-i ardă la puncte. Sunt probabil în lume naţii care nu ar accepta un asemenea poem, care are până la urmă un fel de frumuseţe. A felului în care curge, a descrierii, deznodământul ar trebui însă modificat. Şi publicat aşa. Iar noi n-ar trebui să le mai spunem celor mici că l-am citit în forma sa originală. Aici am putea folosi de la americani ceva, modelul eroului (jucat atât de bine de John Wayne sau Clint Eastwood), al celui care merge până la capăt, care nu cedează niciodată şi care moare luptând, ducând măcar doi cu el spre paradis sau spre infern pentru a fi ferit de plictiseală pe drum. Sau să povestim mai mult despre comisarul Moldovan, Anghel Şaptecai şi alţii care aveau anumite calităţi. Avem noi o mulţime de proverbe pe care ar trebui să le uităm.
Ce putem face? Simplu de tot, educaţi-vă altfel copiii. Faceţi-i să uite cum se plange. Să înveţe cum se îndură, cum se luptă şi cum se câştigă. Să înveţe cele mai simple cuvinte din engleză „Never quit”.