Traim in era informationala unde, se spune ca intr-o clipa, poti avea acces la o gramada de informatii, la orice stire, fara sa mai existe distante fizice. Informatie ce o poti accesa din orice colt al lumii, iar oamenii comunica mult mai mult decat inainte. Nimic mai adevarat. Dar, de cand a comunica se rezuma doar la text si imagine… ? Daca nu ar fi existat cuvantul, sunt sigur ca am fi inventat o alta modalitate de a comunica, poate limbajul actual nu e cel mai reusit mod de comunicare… de aceea a fost intotdeauna sustinut de mimica, miscarea mainilor, expresia fetei… altfel spus „limbajul corporal”. In momentele de fata, cu ajutorul programelor IM de la diferite firme de soft, comunicam un pic ciuntit… nu ne atingem, nu ne privim in ochi… o comunicare rece si lipsita de contactul direct…

Imi aduc aminte de tata intr-o zi, cand ma intorceam acasa de la cercul de electronica al Casei Pionierului din Stei si m-am apucat sa repar televizorul cu lampi „Olimp”, cum ma incuraja, batandu-ma pe umar si spunand: nu-i nimic Misule… pana la urma il faci sa mearga, sunt sigur ! Accea bataie pe umar valora mai mult decat orice, pentru ca insotita de privirea calda si increzatoare ma facea sa cred ca intr-adevar pot sa-l repar (pana la urma l-am facut sa mearga, dar nu a doua zi 🙂 ). Eu cred ca asta lipseste lumii in care traim : atingerea, contactul direct, caldura din priviri… si … imi lipsesc cuvintele…sa ma vedeti cum scriu….fac ferbra musculara…gesticulez…privesc intens…poate ma intelegeti ce vreau sa spun….

Ionel Scrofan

Anunțuri