Istoria Linux – I -

Cel mai mare inamic al cunoaşterii nu este ignoranţa, ci lipsa dorinţei de a afla.
Stephen Hawking

M-am gândit să scriu câte ceva despre linux şi am considerat cà cel mai potrivit ar fi să scriu despre începuturile filozofiei opensource – Linux. Aşadar la treabă:

Filozofia soft-ului liber este compusà din ideea de cunoaştere şi de dorinţa de libertate.

Oamenii ar trebui să aibă libertatea de a utiliza un produs şi să poată avea posibilitatea (dacă doresc) să ajungă la “materia prima” (codul sursă) din care este făcut acel bun, astfel să poată înţelege cum funcţionează. Să nu uitam că tot ce se cunoaşte azi, în orice domeniu, toate aceste cunoştinţe au fost dobândite cu ajutorul întregii omeniri, fiecare individ contribuind de-a lungul miilor de ani, într-o mai mare sau mai mică măsură cu grăuntele său de înţelepciune, astfel ajungându-se la inteligenţa universală de care ne bucuram în acest moment.

În lumea software, odată creat un program, pentru a-l multiplica nu există niciun cost adiţional, astfel toată lumea interesată poate avea acces la respectivul produs. În informatică exista posibilitatea de a copia un program creat, fără probleme şi de câte ori dorim.

Să dăm lumii ce aparţine lumii !

În spiritul acestei filozofii, la începuturile mişcării opensource, bazele au fost puse de către doua personaje fără de care linuxul şi libertatea software nu ar fi putut exista şi anume: Richard Stallman şi Linus Torvalds

Haideţi să vedem cine e Richard Stallman:

În anul 1971, fiind student în anul I la fizica la Universitatea Harvard, Stallman s-a evidenţiat prin ascuţimea mintii, devenind un adevărat hacker la Laboratorul de Inteligenta Artificiala (AI) de la MIT. În acele timpuri, până şi marile companii distribuiau soft liber, iar programatorii puteau să lucreze şi sa coopereze unii cu alţii fără nicio restricţie.

Acest lucru avea să se schimbe la începutul anilor 80. Aproape tot softul scris pana în acel moment s-a transformat în soft proprietar, iar cei care-l deţineau nu doreau ca ingineri de la alte companii rivale sa lucreze şi să aibă acces la sursele programelor, astfel nemaiexistând acea cooperare între softisti. Acest lucru l-a determinat pe Stallman să creeze organizaţia non-profit Free Software Foundation (Fundatia pentru un Soft Liber).

Pe 27 septembrie 1983 Stallman a anunţat în mai multe grupuri de ştiri Usenet că a început lucrul la proiectul GNU, proiect în care s-a încercat crearea un sistem de operare complet liber. În 1985, la 3 ani de la publicarea manifestului GNU, Stallman îşi declară intenţiile şi motivaţiile pentru a crea o alternativă liberă al unui sistem de operare tip Unix, care este numit GNU (GNU Nu-i Unix). În anul 1989, Stallman, inventează conceptul de copyleft, care a fost utilizat în GNU General Public License (de obicei cunoscut sub denumirea de “GPL”). Cea mai mare parte a sistemului GNU, cu excepţia de bază, a fost finalizat cam în acelaşi timp. S-a potrivit ca o mănuşa cu ceea ce Linus a creat până în acel moment, eforturile celor doi, cu toate că nu se cunoşteau personal, au fost canalizate în scopul atingerii aceluiaşi ideal şi anume setea de cunoaştere în deplină libertate. În 1991, Linus Torvalds a lansat kernel-ului Linux în conformitate cu termenii GPL, complet şi în completarea unui sistem de operare GNU, GNU / Linux.

Ionel Scrofan

VA URMA

Blogurile şi libertatea de exprimare

Ceva ce nu poţi controla, nu e ceva de ţinut pe lângă casa omului…

Aşa să fie şi când e vorba de libertatea de exprimare ? Cum funcţionează comunitatea bloggerilor ? Un blog permite oricărei persoane ce dispune de conexiune la internet şi un calculator, să spună ce vrea referitor la un subiect pe care îl interesează. Astfel, în acest moment blogurile pot fi numite ca fiind ultimul bastion al libertăţii de exprimare, neatins încă de reţeaua de regulamente birocratice ale Uniunii. Ce nu înţeleg cei care sunt împotriva blogurilor, este faptul că sistemul are abilitatea de a se regla singur. Un blog plictisitor sau neadevărat va fi repede corectat de sute de comentatori sau alţi bloggeri, e un fel de open-source (filozofia linux). Ceva ce nu e bun, e înlăturat de către comunitate sau de către cititori.

Daniel Hannan, blogger şi jurnalist pentru Daily Telegraph a avertizat de ceva vreme că UE încearcă să obţină controlul asupra blogger-ilor : „Eurocraţilor le displace instinctiv activiattea spontană. Pentru ei, ‘nereglementat’ este aproape sinonim cu ‘ilegal’. Modul de gândire birocratic pretinde uniformitate, licenţiere, ordine. Eurocraţii sunt supăraţi în special de faptul că mulţi bloggeri, de orientare anarhistă, sunt împotriva Bruxelles-ului. În timpul referendumurilor din Franţa, Olanda şi Irlanda, mass-media de sistem a susţinut fervent tratatul, în timp ce activiştii online au fost sceptici într-o covârşitoare majoritate”.

Atitudinea birocraţilor faţă de libertate este ilustrată în mod semnificativ de atitudinea principalului autor al raportului, socialista estoniană Marianne Mikko: „sunt în situaţia de a polua considerabil cyberspaţiul”. In opinia ei: “blogurile conţin „informaţii greşite sau de conţinut răuvoitor în cyberspaţiu” iar interesul publicului este acela de a avea o „garanţie a calităţii, o deconspirare a celui care scrie cu adevărat şi a motivelor acestuia”.

Aşa o fi ? Dar cu ziarele aservite unor grupuri de interes, partidelor politice… etc, acestea nu sunt la fel de poluante din punct de vedere al deontologiei ce guvernează ziaristica, furnizând informaţii super filtrate, relatând doar o parte de adevăr sau, în multe cazuri, manipulând pur şi simplu ? Cine ne oferă garanţia calităţii ? Un organism controlat în mare parte de către aceiaşi ce deţin şi mediile de informare… poate acest organism atunci, să-mi ofere garanţia imparţialităţii ?

Ceea ce-i deranjează de fapt, e libertatea de exprimare. O să vină o zi cànd nu vom mai putea vorbi pe stradă fără sà fim controlaţi. Sper să nu ajung să trăiesc acele vremuri.

Astea fiind spuse, vă doresc blogareală liniştită !

Ionel Scrofan