Laşitatea, incompetenţa şi neruşinarea s-au regăsit întruchipate în doua personaje plecate prin pribegie. Un ex ardelean si un sudist de-a lui Nae…
Se vede că ar fi auzit de la cineva că ar fi de păstorit prin Spania, pe bani multi cu oi puţine…
Păşunile din Spania, se spunea că sunt minunate, dar ciobanii noştri, cum au păstorit doar la păşuni de frunte de la capitală, ar fi putut să-şi dea seama ca nu e chiar aşa, că doar păşuni ca la noi, la nimenea… dar ce sa-i faci… nici ciobani de-adevăraţi nu mai avem. Dar, mă rog… să continui. Odată ajunşi pe meleagurile lui Quijote, au început, cum e tipic ciobanului roman, să-i “înveţe” pe ceilalţi participanţi la păstoreală, cum se face, ca şi cum aceştia nu ar fi ştiut. Nu prea şi-au găsit oiţe să-i asculte, dar s-au încăpăţânat să facă propria păşune, cu banii agonisiţi pe păşunile din România, cu toate că au fost avertizaţi de nişte păstori prieteni, că nu va merge…
Ei ce au făcut ? Le-au întors spatele celor ce i-au dus la păşune… uitând repede de ajutorul primit până în acel moment.
Au încercat de două ori… dar răcnetul acestor doi ciobani români pereche, nu a fost ascultat… cum s-a aprins aşa s-a şi stins.
Ei, acum când bani de păstoreală nu mai sunt, că i-au păpat pe toţi, trebuiau să se justifice şi ei cumva în ochii celorlalţi colegi de pe păşune şi au început să dea vina pe lupi, nu pe neghiobia lor, ca doar vânduseră coliba de pe pajiştea mioritică, iar acum nu mai au nici colibă.
Aşa că s-au apucat împreuna cu un “capitalist telegrafist roman ” ce foloseşte nişte mijloace de comunicare în masă, gen tulnice în formă de www, prieten cu Steve Jobs, să dea în lupi şi în pastori deopotrivă… iar spre seară s-au întors cu lupul mort.
Care lup ? Cel din Pasarea Colibri, că doar erau ciobani, nu vânători !
Cei doi ciobani sunt parcă personaje scoase din Mioriţa noastră, dând dovadă de laşitate, neasumându-şi responsabilitatea eşecului ciobănesc. Neruşinarea, minciuna şi laşitatea exacerbată nu-i lasă deloc să împartă cu alţii păşunea. De vină pentru nereuşita celor doi (după cum spun ei), cică, au fost pajiştile şi lupii… nicidecum ei, cei doi ciobani !
Şi eu îi mai şi cred !
Aceasta este o poveste adevărata din Spania, trăită pe propria piele… de lup sau de pastor… încă nu m-am decis… dar sigur nu de “cioban”. Am mai întâlnit şi ciobani mai mari, e drept, dar aceia, au lăsat loc de bună ziua pe unde au umblat ! Ei ăştia nu…
Am în schimb, o gramada de prieteni pastori… care împart oile cu alţii şi nu au probleme cu pajiştile şi lupii, lupi care pe la stana lor nu au mai fost de foarte multa vreme… 
Asemănarea cu anumite personaje nu este pur întâmplătoare, dar cu siguranţă se potriveşte şi altor ciobani pribegi…
Numai bine !
Ionel Scrofan – un ciobănesc mioritic la datorie !
