Ghiciţi unde ?

Duminică, am plecat în drumeţie, împreună cu tovarășul meu de drum Tudor şi am făcut  niște poze.

Aici le las:

Pot să vă dau un indiciu: sunt făcute în provincia Castellon

Numai bine !

Ionel Scrofan

Turist prin Spania: azi, sătucul Ayodar

De câteva duminici încoace, parcă plătind pentru niște păcate neștiute de către cei din Castellon, am avut parte doar de duminici ploioase. Duminica asta a fost diferita,  soare pentru toți. Pentru cei cărora le place marea și pentru cei ca mine, care prefera muntele, a fost o zi ideală. În schimb, nu a fost o zi buna de mers la vot, trebuie să recunosc, cu toate ca nu-s foarte mândru de asta, ca nu am votat. Motivele au fost doua: ziua prea frumoasa pentru a sta în Castellon și faptul ca nu găseam candidatul ce să mă facă să cred ca nu am făcut o fapta rea votându-l. Din păcate nu am votat nici pe listele spaniole, deoarece nu m-am înscris să pot vota pe aceste liste.
Rezumând: un votant mai puțin, dar un drumeț mai câștigat.
Dar mai bine sa va povestesc pe unde am umblat:
E un privilegiu să locuiești în Castellon, deoarece e ușor de ales între mare și munte, le ai la îndemâna pe amândouă , găsindu-le la o aruncătură  de băț (asta dacă ați fost bun la oina) sau la o jumătate de oră de mers cu mașina dacă nu aruncați prea departe bățul.
Eu am ales mașina, fiindcă 50 de km nu am aruncat cu bâta nici în momentele mele de glorie, cu atât mai puțin acum…

Cum spuneam, la 50 km de Castellon, între munți, pe malul drept al unui râu (venind dinspre Castellon) e situat un sătuc minunat: Ayodar.

Doar câteva case, ce nu cred ca ajung la nr 100 și oameni ospitalieri, cu străzi înguste și în panta ce te fac sa nu mai îi vezi rostul salii de gimnastica (e deajuns sa mergi după pâine și ajungi rupt acasă), cu râul curat și temperatura agreabila, fac din acest sat un loc ideal pentru a te refugia de nebunia de la oraș. Ne-am plimbat pe malul râului ascultând păsărele și susurul apei de munte, dar ce sa vezi, Guta era și prin aceste minunate locuri, grohăind cât îl țineau boxele Pasat-ului compatrioților mei, pe care se vede ca-i deranja liniștea și pacea specifica locului. Ce sa-i faci, e democrație, poate ca soluția e sa-mi cumpăr un mp3 player,  să înregistrez sunetul locului nepoluat fonic de manele și sa-l ascult în caști când mai merg pe acolo, că invers e imposibil (să asculte compatrioții manele în caști).
Am făcut și niște poze locului, cu telefonul ce-i drept:

Dacă va prinde foamea pe acolo vă recomand barul-restaurant “Meson La Torre”  unde fac o  salata si o paella demna de invidiat si de mancat in acelasi timp. Prețurile sunt cele corecte… adică pentru 2 persoane, 20 euro și mănânci pe săturate.

Numai bine!

Ionel Scrofan

Spania – Puertomingalvo un sătuc de nota 10

În urma cu ceva timp, într-o zi de duminică, am ieșit să ne bem cafeaua la terasa din  faţa blocului şi am ajuns să o bem la 80  km de Castellon, mai exact în Puertomingalvo, în provincia Teruel. Şi bine am făcut…

Puertomingalvo este un sat pitoresc situat la o altitudine de 1.298 m in Sierra de Gúdar  în sud-estul provinciei Teruel, destul de aproape de Castellón. Principalele monumente ce pot ne pot stârni interesul în acest mic sătuc de 136 locuitori, sunt, fără îndoială: castelul, clădirea în stil gotic a primăriei sau  casa consilierilor şi biserica din centul satului. Tot de aici se poate cumpăra și  ceramica tipică zonei, existând un atelier chiar în centrul satului.

0

Am să vă las câteva imagini ca să va stârnesc  interesul:

Imagini din sat.

0

Şi tot plimbându-ne prin sat, ne-a lovit foamea. Am întrebat un sătean ce l-am întâlnit pe strada dacă ne poate recomanda un loc unde să mâncam. Ne-a vorbit de Restaurantul Casa Juan. Am găsit imediat locul cu pricina, dar mare ne-a fost mirarea când Juan nu a avut bunăvoința să ne mai servească, fiind trecut de 15:30, dându-ne de înțeles  că nu se mai obosește să mai pună masa pentru 4 persoane.

Tot răul spre bine, că dacă nu ar fi fost așa nu am fi ajuns să mâncăm în restaurantul Entre Portales, pe care l-am găsit întâmplator. Acest restaurant s-a dovedit a fi un loc ideal pentru a lua masa. Mâncăruri pe alese la un preț corect .

Am să vă las cateva imagini (făcute cu telefonul) în restaurant.

Dacă  vreodata treceţi prin acest sătuc, nu ezitati sa-l vizitati, o să vedeţi că merită…

0

Restaurantul Entre Portales

0

Se poate “citi” pe fata acestui client cât a fost de mulțumit, nu-i aşa ?

Cu 55 €, 4 persoane + “clientul mulţumit” am mâncat și am baut pe săturate.

0

O să pun si o poză cu restaurantul unde am fost refuzați (şi nu politicos) să luăm masa.

Toate cele bune si pe curând !

Ionel Scrofan

Enguidanos – locul unde râul plânge de atâta frumuseţe…

In acest week-end am fost intr-un sătuc ce m-a impresionat. Enguídanos este un sătucul cu 550 locuitori, situat la 734 de metri deasupra nivelului mării, in provincia Cuenca.

Enguídanos vine din greacă – însemnând “întâlnirea apelor (râuri din belşug).”

Se află la o distanţă de 85 km față de Cuenca şi la 165 km de Valencia.

Dinspre Cuenca se poate ajunge pe N-320 luând direcţia Almodovar.

Dinspre Valencia —>  A-3/E-901—> 242 ieşirea spre Minglanilla intrând pe drumul CM-21. Continuaţi pe acest drum câţiva kilometri buni, unde vă veţi întâlni cu nişte peisaje de vis, până ajungeţi la intersecţia cu CU-V-5014, după care urmaţi direcţia Enguidanos. Va urma un drum cu serpentine iar la finalul acestora, între munţi, veţi vedea cocoţat pe o colină, un sătuleţ minunat, parcă rupt din poveştile minunate ale copilăriei.

Cabriel e numele râului, cu apă cât cuprinde, pe lângă care s-a format sătucul. Se pot face o gramadă de drumeţii, existând marcaje pentru diferitele trasee cu grade de dificultate variate. Este un loc ideal pentru escaladare – căţărare, fiind vizitat de nenumăraţi sportivi în cursul anului.  Activităţile acvatice sunt la ele acasă de asemenea.

Gastronomia este variata, meritând atenţia voastră, în mod deosebit, un tip de mâncare ce se numeşte ajo matado… va las pe voi să-i descoperiţi gustul. Noi l-am încercat şi ne-a placut.

Am pus câteva poze făcute de prietenul meu Claudiu Gherman, ca să vă faceţi o idee:

Live e altceva, merita traita experienta !

Numai bine !

Ionel Scrofan

Alhambra

Spania e o ţară extraordinară ce merită colindată cat e ea de mare…

Plecând de la această idee, ne-am hotărât să începem cu Andalucia, mai exact cu Alhambra.

Zis şi făcut: ne-am urcat în Fordul Fiesta fabricat în anul de graţie1984 şi la drum. Am făcut cei aproximativ 700 Km de la Castellon până la Sierra Nevada, cam in 9 ore şi pot să vă asigur că a fost o aventură, deoarece afară erau 40 grade şi Fordul nu avea aer condiţionat, dar, în schimb, avea geamuri mari si larg deschise

Ne-am cazat în Pampaneira (Sierra Nevada) la circa 45 km de Granada, la un hostal unde am plătit pentru o camera 40 €/noapte. Trebuie să vă spun că sătucul e o minune, unde timpul parcă s-a oprit, iar noi eram doi călători în timp, prin anii când încă maurii mai erau stăpânii acelor meleaguri. În ceea ce priveşte bucătăria, un deliciu acest tărâm… preţuri mici şi nişte preparate din carne şi verdeţuri recent culese din grădina, de-ţi lăsa gura apa doar văzându-le, mai apoi, gustul fiind pe măsura cantităţii de apă din gura

Imagini din Pampaneira

Ei, acum la ce urmează, pot să vă spun doar că: am rămas muţi când am văzut Alhambra (nu degeaba a fost propusă pentru a fi una dintre minunile lumii)

Coadă la intrare.. si pot să va asigur că doar spaniola nu am auzit, în rest vorbeau în toate limbile pământului.

Vă las nişte poze… cu toate ca nu-i acelaşi lucru ca şi când o vezi live… pozele sunt doar aşa, ca să vă fac pofta !

Mai multe informaţii despre Alhambra găsiţi aici.

Numai bine !

Ionel Scrofan

Morella – un loc ce incanta ochiul !

Castra Aelia – era numele ce-l pusesera romanii, cetatii imprejmuite de ziduri groase – Morella ii spun spaniolii in zilele noastre. Celtii sunt cei care de fapt, au populat acest loc, mai apoi urmand grecii, lasand urme valoroase, atat la propriu cat si la figurat, precum “Tesoro de Morella”. Hannibal a ajuns, la un moment dat, sa pacteze cu locuiorii acestei cetati, facandu-i aliati sai, considerand ca era destul de dificil de luptat impotriva lor. Asta e un pic din istoria Morellei, in versiunea “ultra scurta”, altfel spus: un loc incarcat de istorie. Revenind in ziua de azi, Morella are 2800 de locuitori, turismul fiind una dintre principalele surse de venit ale morellenilor.

Ce e de vazut ? O multime de lucruri, nici nu stiu cu ce sa incep…

Biserica “Santa María la Mayor” trebuie sa o vedeti negresit, mai ales daca sunteti iubitori de arta.

“Convento de San Francisco” - aici puteti admira o fresca din secolul XV, ce reprezinta “Dansul Mortii”

“Biserica San Nicolas” - in momentul de fata este folosita ca sala de expozitie.

Apeductul Santa Lucia – o adevarata opera de inginerie a gotilor, construit in secolul al XIV-lea

Castelul vechii – sute de ani de isorie “se pot respira printre” ruinele lui..

Primaria – construita in stil gotic in secolul XIV – inceputul secolului XV

Merita vazute si pesterile preistorice din Morella la Vella.

Gastronomia – extraordinara, ce-i drept… nu-i chiar ieftin daca mergeti in perioada turistica, dar se poate manca bine. Morella este renumita pentru preparatele din carne de miel, porc si iepure. Mancarea tipica este “supa morellana”, “gaina cu trufa” si multe alte bunataturi care produc un efect Pavlov….

Va las ceva poze…

Numai bine !

Ionel Scrofan

Peñiscola – un castel in mare

Situata in nordul provinciei Castellon, Peñiscola e o localitate privilegiata ce conserva o parte din magia timpurilor trecute in fiecare straduta si piata din castel. Un castel unic, situat pe o limba de pamant ce intra in mare, de strazi pavate cu piatra rotunda, case vopsite intr-un alb de te dor ochii, cu restaurante si baruri ce dau o aroma mediteraneana peisajului. E locul perfect pentru a petrece cateva zile de vacanta reusite. Acest castel a fost ocupat si vizitat de personaje celebre precum: Jaime I , Papa Luna, Felipe V, si mai recent de catre Alfonso XIII, Sofía Loren si Pepe Isbert. Castelul conserva mai mult de 2500 de ani de istorie, fiind declarat monument artistico-istoric in anul 1972. Acesta a fost unul dintre cele trei sedii papale ale crestinitatii, impreuna cu alte orase precum Roma si Avignon. Legenda spune ca aici a fost locul unde Hannibal ar fi jurat ura eterna imperiului roman!

Daca va ia foamea si dispuneti de bani, (nu multi) e foarte simplu: oferta gastronomica e deosebit de variata si pentru toate gusturile. Incepand cu fructele de mare, atat de des intalnite in bucataria mediteraneana si terminand cu tipica paella, specifica zonei Valenciene. Va recomand deasemenea jamon acompaniat cu vin “tinto” si paine cu rosii razalite, amestecate cu ulei de masline. (tomate rayado)

Aceste poze sunt cea mai buna descriere a locului:

Va recomand cu caldura sa vizitati Peñiscola… e doar la 78 de km de Castellon si merita vazuta ! Pentru cei care veniti din Romania e ceva mai mult, e clar

Numai bine !

Ionel Scrofan

Orasul Artei si Stiintei – Valencia

Noaptea in Valenia este spectaculara. Ne-am intalnit cu niste prieteni ce veneau din Romania, in trecere prin Valencia si ne-am gandit sa-i ducem sa vada Orasul Artei si Stiintei noaptea, deoarece noaptea “e altceva” ! Si pe buna dreptate. Daca tot sunteti prin Valencia, merita vazute : Centrul Vechi si Plaza de la Reina – la ore tarzii din noapte, deoarece sunt pline de viata. Va las niste poze ce le-am facut prin zona

Ionel Scrofan