Banc de criza

Scrie un comentariu

Pe perioada crizei economice Guvernul Roman va asigura slujbe pentru șomeri.
Ele vor fi oficiate de preoți, episcopi și mitropoliți.


————————————————————————————————————–

Zâmbiți, mâine va fi mai rău! :D

Ionel Scrofan

Adevar sau minciuna?

Un comentariu

Dupa 40 de ani inca ne mai intrebam: A ajuns omul pe Luna?

Unii sustin ca da, altii ca nu.  Varianta falsei calatorii la Luna are din ce in ce mai multi adepti datorita imperfectiunilor gasite in imaginile fotografiate sau filmate pe Luna. In acesete imagini putem vedea, dupa cum sustin unii,  multe greseli tehnice si “logice” in ceea ce priveste caderea umbrelor. Colac peste pupaza,  NASA pierde inregistrarile originale ale uneia dintre cele mai importante realizari ale omenirii… e ceva de ascuns?

A ajuns sau nu omul pe Luna ? Voi ce credeti ?

Numai bine !

Ionel Scrofan

Doi ciobani despre politică:

Scrie un comentariu

- Mai Ioane, da unde ţi-e câinele?
– L-am omorât că l-am prins făcând politica…
– Da cum ți-ai dat seama că făcea politică ?
– L-am prins mâncând căcat în spatele şurii !

Vadim si Epoca de Aur

Scrie un comentariu

Ieri, navigand prin apele involburate ale Youtube-ului am descoperit ceva interesant:

Trebuie sa recunoaștem ca pune multa patima si dedicație… poate chiar se poate spune ca a fost talentat :D

Sunt curios cum ar comenta acum aceasta inregistrare…

Numai bine !

Ionel Scrofan

Aşa să fie ?

Un comentariu

Am primit un email de la o prietenă: un eseu despre România cu un final trist. Sincer nu ştiu cine l-a scris ci doar mi se pare că nu suntem pe drumul cel bun, dacă în descrierea acestor personaje găsim o doză, fie ea şi mică, de adevăr….

“Zugravul.
Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sunt alea din reclama de la bere. Nevoile sunt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul câinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strâmb în peşteră, la Lascaux .

Baba urbană.
Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora,vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara , chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decât acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-i face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvârşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, când nu citesc literatură de stânga. Babele noastre doar votează, mănâncă mult, bârfesc pe toată lumea si circula gratis cu RATB.

Şoferul manelist.
E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii. Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Când te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

Inginerul
A lucrat cândva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenând clădiri urâte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Când a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar: Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin. Înăuntrul lui sunt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzeci şi, două-trei iubiri, neapărat consumate la Creştineşti, cu Radio vacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi când apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă , să-l ia de mână până în Germania , unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul.
În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plâng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sunt bogaţi – pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi.. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sunt
bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Când iese din ţară ,e doar ostentativ.

Băiatul de club.
El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mâncare o săptămână şi până la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sunt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brânza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.”

Numai bine !

Responsabilitatea şi hoţia

3 comentarii

Zilele trecute, un vecin, conaţional de-al meu, mi se plângea că l-au dat afară din şantier. Îmi spunea, cu lacrimi în ochi, că el era cel mai harnic şi mai priceput din echipa în care lucra, doar că “nu înţelegea ce avea cu el spaniolu”. Săracul om, pe deasupra mai are şi un copil de crescut, cum ştiam ca era harnic îmi părea rău de el. Vine momentul să-mi bată la uşa să-l ajut să mute ceva mobilă prin casă. Cum sunt bun vecin, am acceptat. Când intru în casă, ce să vezi…un adevărat şantier, începând de la lopată şi terminând cu un generator electric, depozitate prin toate părţile. Curios cum sunt, îl întreb: pentru ce îţi trebuiesc toate astea ? Îmi răspunde: “Cum sunt de gratis, nu se ştie niciodată, ca doar le-am luat din şantier”. Am rămas fără cuvinte.

Iar vecinul se întreba ce are cu el spanioul…

De responsabilitate nici vorba, ce i s-a întâmplat e doar din vina spaniolului.

Aşa-i vecine, trebuia să te tină spaniolul la muncă până îl lăsai doar în chiloţi !

Numai bine !

Ionel Scrofan

Mioriţa emigrantului

5 comentarii

Laşitatea, incompetenţa şi neruşinarea s-au regăsit întruchipate în doua personaje plecate prin pribegie. Un ex ardelean si un sudist de-a lui Nae…
Se vede că ar fi auzit de la cineva că ar fi de păstorit prin Spania, pe bani multi cu oi puţine…

Păşunile din Spania, se spunea că sunt minunate, dar ciobanii noştri, cum au păstorit doar la păşuni de frunte de la capitală, ar fi putut să-şi dea seama ca nu e chiar aşa, că doar păşuni ca la noi, la nimenea… dar ce sa-i faci… nici ciobani de-adevăraţi nu mai avem. Dar, mă rog… să continui. Odată ajunşi pe meleagurile lui Quijote, au început, cum e tipic ciobanului roman, să-i “înveţe” pe ceilalţi participanţi la păstoreală, cum se face, ca şi cum aceştia nu ar fi ştiut. Nu prea şi-au găsit oiţe să-i asculte, dar s-au încăpăţânat să facă propria păşune, cu banii agonisiţi pe păşunile din România, cu toate că au fost avertizaţi de nişte păstori prieteni, că nu va merge…
Ei ce au făcut ? Le-au întors spatele celor ce i-au dus la păşune… uitând repede de ajutorul primit până în acel moment.
Au încercat de două ori… dar răcnetul acestor doi ciobani români pereche, nu a fost ascultat… cum s-a aprins aşa s-a şi stins.

Ei, acum când bani de păstoreală nu mai sunt, că i-au păpat pe toţi, trebuiau să se justifice şi ei cumva în ochii celorlalţi colegi de pe păşune şi au început să dea vina pe lupi, nu pe neghiobia lor, ca doar vânduseră coliba de pe pajiştea mioritică, iar acum nu mai au nici colibă.

Aşa că s-au apucat împreuna cu un “capitalist telegrafist roman ” ce foloseşte nişte mijloace de comunicare în masă, gen tulnice în formă de www, prieten cu Steve Jobs, să dea în lupi şi în pastori deopotrivă… iar spre seară s-au întors cu lupul mort.
Care lup ? Cel din Pasarea Colibri, că doar erau ciobani, nu vânători !

Cei doi ciobani sunt parcă personaje scoase din Mioriţa noastră, dând dovadă de laşitate, neasumându-şi responsabilitatea eşecului ciobănesc. Neruşinarea, minciuna şi laşitatea exacerbată nu-i lasă deloc să împartă cu alţii păşunea. De vină pentru nereuşita celor doi (după cum spun ei), cică, au fost pajiştile şi lupii… nicidecum ei, cei doi ciobani !

Şi eu îi mai şi cred !

Aceasta este o poveste adevărata din Spania, trăită pe propria piele… de lup sau de pastor… încă nu m-am decis… dar sigur nu de “cioban”. Am mai întâlnit şi ciobani mai mari, e drept, dar aceia, au lăsat loc de bună ziua pe unde au umblat ! Ei ăştia nu…
Am în schimb, o gramada de prieteni pastori… care împart oile cu alţii şi nu au probleme cu pajiştile şi lupii, lupi care pe la stana lor nu au mai fost de foarte multa vreme… ;)

Asemănarea cu anumite personaje nu este pur întâmplătoare, dar cu siguranţă se potriveşte şi altor ciobani pribegi…

Numai bine !

Ionel Scrofan – un ciobănesc mioritic la datorie !

Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.