Banc de criza

Scrie un comentariu

Pe perioada crizei economice Guvernul Roman va asigura slujbe pentru șomeri.
Ele vor fi oficiate de preoți, episcopi și mitropoliți.


————————————————————————————————————–

Zâmbiți, mâine va fi mai rău! :D

Ionel Scrofan

Adevar sau minciuna?

Un comentariu

Dupa 40 de ani inca ne mai intrebam: A ajuns omul pe Luna?

Unii sustin ca da, altii ca nu.  Varianta falsei calatorii la Luna are din ce in ce mai multi adepti datorita imperfectiunilor gasite in imaginile fotografiate sau filmate pe Luna. In acesete imagini putem vedea, dupa cum sustin unii,  multe greseli tehnice si “logice” in ceea ce priveste caderea umbrelor. Colac peste pupaza,  NASA pierde inregistrarile originale ale uneia dintre cele mai importante realizari ale omenirii… e ceva de ascuns?

A ajuns sau nu omul pe Luna ? Voi ce credeti ?

Numai bine !

Ionel Scrofan

Doi ciobani despre politică:

Scrie un comentariu

- Mai Ioane, da unde ţi-e câinele?
- L-am omorât că l-am prins făcând politica…
- Da cum ți-ai dat seama că făcea politică ?
- L-am prins mâncând căcat în spatele şurii !

Vadim si Epoca de Aur

Scrie un comentariu

Ieri, navigand prin apele involburate ale Youtube-ului am descoperit ceva interesant:

Trebuie sa recunoaștem ca pune multa patima si dedicație… poate chiar se poate spune ca a fost talentat :D

Sunt curios cum ar comenta acum aceasta inregistrare…

Numai bine !

Ionel Scrofan

Aşa să fie ?

Un comentariu

Am primit un email de la o prietenă: un eseu despre România cu un final trist. Sincer nu ştiu cine l-a scris ci doar mi se pare că nu suntem pe drumul cel bun, dacă în descrierea acestor personaje găsim o doză, fie ea şi mică, de adevăr….

“Zugravul.
Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sunt alea din reclama de la bere. Nevoile sunt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul câinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strâmb în peşteră, la Lascaux .

Baba urbană.
Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora,vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara , chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decât acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-i face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvârşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, când nu citesc literatură de stânga. Babele noastre doar votează, mănâncă mult, bârfesc pe toată lumea si circula gratis cu RATB.

Şoferul manelist.
E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii. Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Când te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

Inginerul
A lucrat cândva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenând clădiri urâte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Când a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar: Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin. Înăuntrul lui sunt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzeci şi, două-trei iubiri, neapărat consumate la Creştineşti, cu Radio vacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi când apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă , să-l ia de mână până în Germania , unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul.
În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plâng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sunt bogaţi – pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi.. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sunt
bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Când iese din ţară ,e doar ostentativ.

Băiatul de club.
El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mâncare o săptămână şi până la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sunt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brânza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.”

Numai bine !

Responsabilitatea şi hoţia

3 comentarii

Zilele trecute, un vecin, conaţional de-al meu, mi se plângea că l-au dat afară din şantier. Îmi spunea, cu lacrimi în ochi, că el era cel mai harnic şi mai priceput din echipa în care lucra, doar că “nu înţelegea ce avea cu el spaniolu”. Săracul om, pe deasupra mai are şi un copil de crescut, cum ştiam ca era harnic îmi părea rău de el. Vine momentul să-mi bată la uşa să-l ajut să mute ceva mobilă prin casă. Cum sunt bun vecin, am acceptat. Când intru în casă, ce să vezi…un adevărat şantier, începând de la lopată şi terminând cu un generator electric, depozitate prin toate părţile. Curios cum sunt, îl întreb: pentru ce îţi trebuiesc toate astea ? Îmi răspunde: “Cum sunt de gratis, nu se ştie niciodată, ca doar le-am luat din şantier”. Am rămas fără cuvinte.

Iar vecinul se întreba ce are cu el spanioul…

De responsabilitate nici vorba, ce i s-a întâmplat e doar din vina spaniolului.

Aşa-i vecine, trebuia să te tină spaniolul la muncă până îl lăsai doar în chiloţi !

Numai bine !

Ionel Scrofan

Mioriţa emigrantului

5 comentarii

Laşitatea, incompetenţa şi neruşinarea s-au regăsit întruchipate în doua personaje plecate prin pribegie. Un ex ardelean si un sudist de-a lui Nae…
Se vede că ar fi auzit de la cineva că ar fi de păstorit prin Spania, pe bani multi cu oi puţine…

Păşunile din Spania, se spunea că sunt minunate, dar ciobanii noştri, cum au păstorit doar la păşuni de frunte de la capitală, ar fi putut să-şi dea seama ca nu e chiar aşa, că doar păşuni ca la noi, la nimenea… dar ce sa-i faci… nici ciobani de-adevăraţi nu mai avem. Dar, mă rog… să continui. Odată ajunşi pe meleagurile lui Quijote, au început, cum e tipic ciobanului roman, să-i “înveţe” pe ceilalţi participanţi la păstoreală, cum se face, ca şi cum aceştia nu ar fi ştiut. Nu prea şi-au găsit oiţe să-i asculte, dar s-au încăpăţânat să facă propria păşune, cu banii agonisiţi pe păşunile din România, cu toate că au fost avertizaţi de nişte păstori prieteni, că nu va merge…
Ei ce au făcut ? Le-au întors spatele celor ce i-au dus la păşune… uitând repede de ajutorul primit până în acel moment.
Au încercat de două ori… dar răcnetul acestor doi ciobani români pereche, nu a fost ascultat… cum s-a aprins aşa s-a şi stins.

Ei, acum când bani de păstoreală nu mai sunt, că i-au păpat pe toţi, trebuiau să se justifice şi ei cumva în ochii celorlalţi colegi de pe păşune şi au început să dea vina pe lupi, nu pe neghiobia lor, ca doar vânduseră coliba de pe pajiştea mioritică, iar acum nu mai au nici colibă.

Aşa că s-au apucat împreuna cu un “capitalist telegrafist roman ” ce foloseşte nişte mijloace de comunicare în masă, gen tulnice în formă de www, prieten cu Steve Jobs, să dea în lupi şi în pastori deopotrivă… iar spre seară s-au întors cu lupul mort.
Care lup ? Cel din Pasarea Colibri, că doar erau ciobani, nu vânători !

Cei doi ciobani sunt parcă personaje scoase din Mioriţa noastră, dând dovadă de laşitate, neasumându-şi responsabilitatea eşecului ciobănesc. Neruşinarea, minciuna şi laşitatea exacerbată nu-i lasă deloc să împartă cu alţii păşunea. De vină pentru nereuşita celor doi (după cum spun ei), cică, au fost pajiştile şi lupii… nicidecum ei, cei doi ciobani !

Şi eu îi mai şi cred !

Aceasta este o poveste adevărata din Spania, trăită pe propria piele… de lup sau de pastor… încă nu m-am decis… dar sigur nu de “cioban”. Am mai întâlnit şi ciobani mai mari, e drept, dar aceia, au lăsat loc de bună ziua pe unde au umblat ! Ei ăştia nu…
Am în schimb, o gramada de prieteni pastori… care împart oile cu alţii şi nu au probleme cu pajiştile şi lupii, lupi care pe la stana lor nu au mai fost de foarte multa vreme… ;)

Asemănarea cu anumite personaje nu este pur întâmplătoare, dar cu siguranţă se potriveşte şi altor ciobani pribegi…

Numai bine !

Ionel Scrofan – un ciobănesc mioritic la datorie !

Solidaritatea

2 comentarii

M-am gândit să scriu un pic despre solidaritate, că prea mult se scoate pe tapet această temă şi în multe cazuri, de fapt, e doar un alt mod de a ne arăta “buni” şi altruişti.

Ce e solidaritatea ?

Cu siguranţă nu e nicidecum compusă din cele 5 minute de tăcere şi nici de cele 3 zile de doliu, sau din pozele făcute cu lacrimi de crocodil în ochi (vezi politicienii spanioli după tragicul accident din Barajas).

Solidaritatea trebuie să existe zi de zi ca să fie efectivă. Câţi dintre voi aţi donat sânge? Aţi dat bani unui amărât pe strada ? Aţi ieşit în stradă să strigaţi “nu războiului!” ca să “solidarizaţi” cu cei ce ulterior, au fost afectaţi de război, când mulţi din Castellon (în concret) au ieşit ? Aţi participat la vreo acţiune voluntară, sau sunteţi dintre cei ce care nu au timp niciodată ? Să dai fără să ceri nimic în schimb, cred eu că e componenta principală a solidarităţii.

E uşor să fii solidar doar cu gura… nu te doare nimic şi “da bine”, nefăcând nici un efort pentru a empatiza cu cei în suferinţă. Credeţi-mă, să donezi sânge nu e greu şi e o formă de solidaritate, ce poate salva multe vieţi. Cred că toţi ar trebui să începem cu asta, iar dacă credinţa ne permite, de ce nu… donatori de organe în caz de accident…?

Să nu uităm să fim solidari “de-adevaratelea”, e ceea ce contează !

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Comportamentul uman

4 comentarii

In una din zilele trecute, am ascultat un podcast descarcat de pe pagina aceasta. Siteul se numeste Noticias 21 unde putem citi articole pe diverse teme din domeniul descoperirilor stiintifice; astronomiei, genetica, comportament uman, informatica, etc…

Ce mi-a atras atentia in podcastul respectiv a fost un experiment ce tine de responsabilitatea in fata autoritatii sau mai bine zis, de respectul pentru uniforma. Am sa va descriu in cateva cuvinte experimetul:

Intr-o sala izolata dintr-un institut de cercetare, un subiect, sa spunem A, este interogat de catre subiectul B. De cate ori subiectul A raspunde gresit, subiectul B ii administreaza subiectului A un soc electric apasand un buton.

Cel ce administreaza socul (subiectul B) este de fapt subiectul principal al experimentului, insa el nu stie acest lucru. Subiectul A este doar un actor care mimeaza ca ar primi respectivele socuri electrice.

La un moment dat, actorul, dupa cateva “descarcari electrice” primite, il roaga pe subiectul B, sa nu mai apese pe buton, deoartece are probleme cardiace si ar putea chiar sa moara. In acelasi moment apare un individ imbracat in halat alb (specialistul, autoritatea) si ii spune sa continue, chiar daca subiectul A (actorul) ar putea sa moara, specialistul adaugand deasemenea ca isi asuma el toata responsablitatea.

Aici e faza tare: mai mult de jumatate din cei care au participat la experiment au continuat sa “electrocuteze” pe bietul artist, doar pentru simplu fapt ca nu erau responsabili in fata legii de moartea acelui om.

Dar la nivel de constiinta cum ramane ?

Pe mine m-a pus un pic pe ganduri experimentul…

Ionel Scrofan

Cum se poate obtine certificatul de nastere romanesc ?

20 comentarii

Am primit întrebări de la mai mulţi romani ce locuiesc în Castellon, despre certificatul de naştere romanesc, mai exact: cum se poate obţine ?

Dacă locuiţi în Castellon sau în comunităţile limitrofe provinciei CS, e de mers la Consulatul Român din Castellon, situat in Calle Lara nº 2, dar înainte de toate aveţi de făcut următorii paşi:

Dupa ce s-a născut copilul, de la spital vă vor da un document ce e valabil 30 de zile. Cu acest document trebuie sa mergeti la Judecătorie, la Registrul Civil, unde, copilul va fi luat în evidenţă. Aici vă vor elibera “Certificacion Literal” şi “Libro de Familia” (daca este cazul). Documentului Certificacion Literal va trebui să îi puneţi apostila la Tribunalul Superior de Justiţie din Valencia. Este gratis şi îl apostileazà pe loc.

Odată pusă apostila, trebuie tradus. Nimic mai simplu: aici aveţi adresa de email a traducătorului autorizat, Simona Puscas simonapuscas@gmail.com. Cum puteţi trimite documentul la tradus ? Nu trebuie sa va deplasaţi… il scanaţi si il trimiteţi la adresa de email mai sus menţionata. Daca nu ştiţi cum se face sau nu dispuneţi de scaner, la orice netcafe vi-l poate scana si trimite. Trebuie sa va spun ca Simona este o adevărata profesionista, in doua zile mi-a sosit acasa documentul tradus.

Acum trebuie sa va pregătiţi actele pentru a le prezenta la consulat:

Certificatul Literal cu apostila (original + 1 copie)

Certificatul Literal tradus in romana (original + 1 copie)

Certificatul de casatorie (sau Libro de Familia pentru cei necasatoriti) (original + 2 copii)

Certificatele de naştere ale părinţilor (original +2 copii)

Paşapoartele părinţilor (original + 2 copii)

Cărţile de Identitate ale părinţilor (original + 2 copii)


Mai aveţi nevoie de 120 €, daca părinţii au acelaşi nume sau 150 daca nu au acelaşi nume. (aceasta taxa o plătiţi la Consulat )

Este obligatorie prezenta ambilor parinti la depunerea actelor.

Va mai rămâne doar sa aşteptaţi cam 2-3 luni pana la eliberarea certificatului de naştere. Ajungeţi să cheltuiţi cam 200 €. Daca traducerea si apostilarea o faceţi cu ajutorul firmelor ce au răsărit ca ciupercile după ploaie in jurul Consulatului Roman din CS , vă va costa mai mult. Nu am nimic împotriva acestor intermediari, e dreptul fiecăruia să câştige după cum munceşte, dar sunt oameni care nu ştiu ca exista aceasta alternativa, mai puţin scumpă si la îndemana oricui.

Aceşti paşi i-am urmat si eu şi în 3 zile aveam toată documentaţia necesară, fără sa cheltui banii cu intermediarii, ca doar suntem in criza, nu-i aşa ?

In speranţa ca aceasta informaţie va este de folos, va doresc toate cele bune !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Viata…

12 comentarii

Va mai aduceti aminte cand erati un copil ? Cat de mare vi se parea camera de copil pe care o aveati ? Totul era mare, azi doar amintirile sunt impresionante. Acum, sunt in cealalta parte a “liniei”, totul mi se pare mic (casa parinteasca, curtea scolii, etc), dar amintirile din copilarie au ramas la fel de mari si clare ca si cum s-ar fi petrecut ieri. Dupa afectiunea parinteasca, empatia e cel mai important lucru pentru a-ti creste si intelege copilul. Daca voi reusi sa fiu pentru copilul meu macar o jumatate din ceea ce a fost tatal meu pentru mine, sunt sigur ca va fi un copil fericit. Azi, eu sunt fericit… iar tatal meu ar fi fost si el, pentru a doua oara…

Mama e in extaz. Care mama ? Toate trei :D

Asa e viata…

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Vrem… dar gratis… de voluntariat, nici vorba !

2 comentarii

In Castellon, suntem o gramada de romani care doar cerem. Ceea ce ma mira e ca unii, care se tot plang, apartin unor asociatii ce le-ar putea apara drepturile si lupta pentru ei. (pentru asta sunt membri, nu ?)

Ce cerem ? Sa ne dea… statul, consulatul… sa ne ajute, sa faca, sa dreaga. Vrem bani pentru proiecte si expozitii, ne deranjaza cand se vorbeste despre altii si nu despre noi. Dar noi ce dam in schimb ?

De voluntariat ati auzit ? Proiecte se pot face si fara bani, dar pe baza de voluntariat, e drept. Aviz amatorilor: pe voluntar nu prea poti sa-l prostesti, poate cel mult o data. Trebuie sa fii transparent cu el in toate actiunile, altfel, se va simti folosit si nu va mai face nici un pas. Ah… asta doare – anumite asociatii au simtit pe pielea lor ce inseamna sa inseli voluntarii… acum au ramas fara voluntari si fara credibilitate !

Cati dintre cei care cereti, sunteti dispusi sa dati ? Celor care doar cereti: nu mai stigati in gura mare si aratati cu degetul catre cel care, prin actiunea lui benevola, ajunge sa faca ceva si lasati-va de scuipat invidie prin toate gaurile, deoarece se consuma multa energie si pe degeaba. Mai bine participati in proiecte ca voluntari, si o sa vedeti ca o sa aveti mult mai multe realizari. Consumati-va energia creativ, si nu va mai mancati intre voi, punand intrebari idioate, de genul: de ce “ala” ? Tineti minte, ca “ala” care face voluntariat, punandu-si propriile interese pe locul doi, va avea de castigat, deoarece atunci cand va trebui sa faca si el ceva pentru el, raspunsul primit din partea celorlalti, va fi pe masura actiunilor lui anterioare. Ati auzit de feedback pozitiv ? Dar de reactia “stimul-raspuns” ?

Mai si faceti nu doar cereti !! Vreti ? Dati !

Vad ca de rautate si invidie nu scapam, au iesit cu noi in lume !

Am sa va las aici definitia voluntarului, poate ne mai dezmeticim un pic:

VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s.m. I. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act voluntar = acţiune săvârşită de cineva în mod conştient, voit. 2. Care exprimă voinţă. 3. Care îşi impune voinţa; autoritar. II. S.m. Persoană care intră în armată din proprie dorinţă spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie iniţiativă sau care se facă un serviciu de bunăvoie şi dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s.m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Special Romania

2 comentarii

“Special Romania” este titlul sub care sunt selectate unele dintre cele mai bune fotografii ale celor ce le expun pe Flickr, fotografii ce reliefeaza si definesc Romania. Claudiu Gherman a fost unul dintre initiatorii ideii de a forma acest grup de fotografi, ce fac o treaba de zile mari. Cu ajutorul acesor fotografii se doreste a se da o imagine pozitiva Romaniei turistice, aratand lumii minutatiile si frumusetile tarii noastre (nu ma refer la miss-uri) ;)

Linkul il gasiti in sectiunea Photos a acestui blog.

(lateral dreapta cu numele “Special Romania“)

In momentul acesta sunt in jur de 500 fotografii extraordinare, ce merita vazute si aratate lumii. Vedeti aici.

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Ce credeti ? E posibil ?

6 comentarii

Cu ceva timp in urma intr-unul dintre articole, vorbeam despre posibiltatea de a gasi o solutie pentru cei care au in Spania o ipoteca si doresc sa se intoarca in Romania. Cine a a spus ca “nevoia il invata si-l ajuta pe om”, a avut mare dreptate.

Am intalnit un tanar roman din Cluj, care are un bar prin zona Corte Ingles in Castellon. Vrand sa transladeze barul, si-a dat seama ca a investit mai mult decat ar putea, in acest moment, sa primeasca vanzand afacerea. A facut un calcul simplu si a ajuns la urmatoarea concluzie:

Va scoate la vanzare 10.000 bilete la un pret de 5 euro fiecare bilet. La un an de la punerea in vanzare a biletelor se va face o tragere la sorti (cu notarul de fata), iar cel care va avea biletul castgator va avea posibilitatea sa vanda, sau sa continue cu respectivul bar. Toate acestea se vor face intr-un mod legal. E bine de stiut ca in acest moment, barul s-ar putea transfera cu suma de 20.000 euro (dupa cum spune actualul proprietar, ar fi avtut mai multe oferte la acest pret)

Altfel spus : se pot castiga 20.000 euro cu un bilet de 5 euro si noroc.

Nu stiu ce sa zic… mai sunt intentii de acest gen, dar cu ipoteca… idee mediatizata si la TV: un spaniol care nu mai poate plati ipoteca, intr-un an va pune apartamentul la bataie si se va efectua o tragere la sorti dupa principiul sus mentionat.

La rugamintea tanarului ce a avut ideea, am pus acest articol pe blog ca sa va dati cu parerea. Poate fi, sau nu viabila ?

Astept raspunsurile voastre :D

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Cum ajung oamenii la blogul acesta ?

Scrie un comentariu

Am facut o evaluare a blogului dupa 3 luni de la lansare si am fost curios sa aflu ce cauta cititorii cand ajung la acest blog. Ca administrator al blogului am anumite unelte de lucru pentru a-mi da seama cum se intampla “fenomenul”. Statisticile spun asta; cautand pe google urmatoarele cuvinte cheie:

1. “Scrofan” mai mult de 70 % (sunt cei care stiu de existenta blogului).

2. Herdelau

3. “Paisajes Rumania

4. Consulatul din Castellon

5. “Radio Castellon

6. Rumanos y españoles

7. “Mandriva Linux”

M-a mirat faptul ca fenomenul asociativ nu e reflectat in cautarille romanilor, pe net. Cu toate ca s-a scris destul de mult despre asociatii pe acest site, dupa o prima vedere se pare ca pe cititorii blogului ii intereseaza alte lucruri si nicidecum sa stie despre asociatii. Ii intereseaza mai mult consulatul si pe buna dreptate…

Pentru cei care cauta “scrofan” : acestia sunt de fapt cititorii fideli, cei care cunosc continutul acestui site. Dintre acestia, pe multi cred ca ii intereseaza asociationismul romanesc din Castellon. :D

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Stii, nu esti ce-mi doream sa fii…

Scrie un comentariu

Trebuie sa incep cu o confesiune: acum un an de zile nu le dadeam nicio sansa unor anumiti indivizi “sa sune” in boxele manate in lupta de catre calculatorul meu, controlat de super-linuxul Mandriva !
Intr-una din zilele trecute am auzit la Radio Guerrilla (ce il ascult pe net din cand in cand), o melodie….

Au fost mai puternice si mai rapide reactiile produse de cuvintele ce formau fraze, care la randul lor formau povestea unei vieti posibile, decat mana ce dorea sa schimbe postul. Si bine ca a fost asa. Cam asa sunau versurile:

Alergam prin lume plini de spume
Nu ne arde nici de glume
Cand vine vorba de zile bune
Deja s-au dus la dracu’ sperantele
Grijile ne naruiesc incet visele
Unu’-si face temele, unu’-si sparge venele
Unu’ numara lovelele, altu’ belele
Toate problemele puse cap la cap, de fapt
In nici un cap de om oricat ar fi de apt nu-ncap
Nu-ti place sa stai la mana altora, nici mie
Te-ai saturat sa scri C.V.-uri si totusi mana scrie
Ca n-o sa mearga nici acum esti convins
Incearca sa nu uiti cand erai copil ce ti-ai promis.

Daca pozele-ar vorbi
Amintirile ar fi vii
Am stii iar ce gandeam cand eram copii
Probabil poza ta din rama ti-ar sopti :
Stii, nu esti ce-mi doream sa fii.

Inima se rupe, iti plange sufletul
Acum doar in poze iti mai vezi zambetul
Ai albit, esti nefericit, falit
Te uiti la poza in care ai remarcat primul rid
Greselile pe care le-ai facut in viata te costa
Fara riposta traiesti o viata anosta
Te ineci in alcool, toti banii in tine ii torni
Ai ajuns sa fii treaz doar atunci cand dormi
Esti exact ca tatal tau cand il priveai cu ochi rai
Cu aceeasi ochi te vad pe tine acuma copii tai
Esti multumit sau nu, asta o stii doar tu
Fii sincer cu tine macar acum
Ai multe de spus, as vrea sa te-ascult, tata
Dar am calcat si eu pe urmele tale inc-o data
Ureaza-mi noroc ca vreau sa fac ceva in viata
Te las linistit ïn lumea ta de gheatza.

Pe mine m-au miscat, chiar daca realitatea reflectata in aceste aceste versuri este dura.

Stiti cine a scris aceste versuri ? Daca nu, vedeti aici.

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Magazinul (albastru) si Tehnium in anii 80

Scrie un comentariu

Tot din seria “navigand pe internet cu vantul din spate”, va mai invit sa vizitati un link interesant. Revista Magazin si Tehnium, impreuna cu Luminita, au fost revistele copilariei mele, fara a uita bineinteles de Piff si colectia de timbre si abtibilduri ce erau preocuparile de copil pe care le aveam in acele timpuri… Nici vorba de internet si PC. Cel mult puteai sa vezi vreun calculator de buzunar sau “ceas cu muzicuta” care erau adevarate bijuterii ale tehnicii acelei perioade. Ca sa ascultam muzica, benzile de magnetofon erau in cea mai “buna perioada a vietii lor”, iar cine avea “mag” era DJ, sau avea pile. Televizor ? Din cand in cand, dar foarte putin ca nu erau prea multe de vazut. In schimb, revistele “Necherman” erau la mare cautare, iar publicatiile ce se aduceau pe sub mana din afara erau la pret de aur. Imi aduc aminte ca am cumparat de la un prieten, (al carui tata era sofer de tir si umbla prin tari straine), un walkman. Dar aveam o problema, nu prea gaseam baterii. Proverbul “necesitatea te invata sa fii creativ” a functionat si in cazul asta. Aveam o bicicleta Pegas care era dotata cu dinam ce putea fi folosit ca sursa de energie pentru bijuteria de walkman ce o aveam. O punte redresoare, un condensator electrolitic de capacitate mare (ca filtru) si o dioda Zener imi dadeau ce aveam nevoie… cand pedalam… walkmanul mergea … si bine ! Ce trairi… de-abia asteptam sa ajung acasa sa mai fac ceva montaje electronice dupa schemele din Tehnium.

Eram flamanzi de informatie…astazi avem destula… problema e filtrarea ei. Nu tot ce zboara se mananca !

Revenind in prezent…

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Amintirile din copilarie…

6 comentarii

Navigand cu vantul din spate pe apele internetului, am gasit o pagina care mi-a atins o coarda sensibila…. amintiri din copilarie. Nu, nu e vorba de copilaria lui Creanga, ci de a mea. Cand eram copil, ma mai uitam adesea la televizorul care prindea doar un canal ce emitea doar doua ore pe zi , unde intotdeauna vedeai doar un singur personaj. Cateodata, dar mai rar, ce-i drept, puteai vedea si ceva momente vesele, cu Amza Pelea, Toma Caragiu si Birlic Grigore Vasiliu. Va mai aduceti aminte ? Ei, la aceste momente placute fac referire, cand spun ca m-au atins la inimioara… imaginile si filmuletele ce le-am gasit pe net m-au facut sa calatoresc in trecut… in trecutul copilariei mele.

Imi vin in minte momentele acelea, in care tata era complet absorbit de ce spunea Amza, sau Toma Caragiu, certandu-ne ca facem galagie… deoarece erau foarte putine momente cand ii puteai vedea pe acesti “grei” si era aproape o blasfemie sa faci galagie cand apareau ei la TV. Ce vremuri…

Hai ca nu va mai tin pe jar… aici e pagina cu pricina. (E video – dar si audio)

Sper sa va tresalte si voua inima de bucurie revazandu-i !

Numai bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Cainele si omul

6 comentarii

Va plac cainii ? Mie da. Din ce motiv ? In cazul meu, pentru relatia speciala de prietenie care a existat dintotdeauna de-a lungul istoriei intre om si caine. Aceasta relatie de “prietenie” este data de necesitatea de a avea pe cineva fidel, in cazul nostru si foame sau altfel spus – obtinerea intr-un mod simplu si usor a hranei, in cazul cainilor. Schimbul, este unul corect, dupa parerea mea, functionand perfect. De ce odata creata aceasta legatura e aproape imposibil sa se rupa ? Deoarece, cainele, se multumeste cu ce ii dai, niciodata nu va vrea mai mult…respectand “acordul” de la inceput, pana la sfarsit. Nu se poate spune acelasi lucru si despre pisici…fiind mai putin docile si corecte in a respecta “pactul”. Cainii se atasaza de persoana, pisica de loc, de casa..

Ei, in cazul nostru, al oamenilor, exista o componenta speciala si anume – ambitia -  care poate fi benefica intr-o relatie de prietenie, daca e sustinuta de niste principii etice solide si o scara de  valori pe masura, altfel, nefiind asa, se poate transforma intr-un factor destabilizator. Respectarea unui acord nu trebuie sa fie pactata printr-un un contract scris, atata timp cat exista “buena fe”.

Ce-mi place cel mai mult la caini e ca niciodata nu “semneaza” un astfel de contract si intotdeauna il respecta. Din acest motiv nu pot fi de acord ca expresia “Un caine de om” sa aiba un sens peiorativ.

Sper sa am parte de cat mai multi caini si cat mai putine pisici in viata asta trecatoare… :D

Numai  bine !

Ionel Scrofan

Locations of visitors to this page

Prietenia…

12 comentarii

Delimitati bine altruismul si egoismul si faceti un calcul matematic:

altruism – egoism = prietenia.

Dupa cum se vede din acesta formula, prietenia va da cu plus (+) doar daca altruismul este mai mare decat egoismul, daca nu e asa, prietenia este la minus, deci sub 0.

Prietenii, dupa parerea mea, sunt unici… cu ei faci botezul, nunta, dar si inmormantarea. Oameni deosebiti pe care ii lasi sa intre in viata ta. “Protagonismul” – “remarcarismul” nu exista in limbajul prieteniei! Am cunoscut oameni, care pentru a sta in fata, au fost capabili de orice, inclusiv a-si calca in picioare prietenii. Voi aveti prieteni, sau sunteti dintre aceia care sunt “autosuficienti” ? Eu unul, fara prieteni nu pot…

Aplicati formula de mai sus in relatiile de prietenie pe care le aveti si va veti da seama ca altruismul este un factor important in a iti face prieteni.

Sper sa aveti cat mai multe care sa dea cu plus, iar dupa parerea mea, cuvintele “invidie” si “prietenie” nu incap in aceeasi fraza, ori e invidie ori prietenie… nici intr-un caz amandoua !

Intr-o relatie de prietenie trebuie sa dai mai mult decat primesti, dar intotdeauna sa ai sentimentul ca ai ramas dator !

Ionel Scrofan

Cetateni ai lumii

4 comentarii

In ultima vreme se discuta tot mai mult despre emigranti, imigranti, culturi diferite, diversitate culturala, etc… Eu cred ca toti suntem egali in drepturi inca de la nastere, “egalitate” din care se scade, locul nasterii (Europa, Asia, Africa,etc), parintii (saraci sau bogati), cultura pe care o vom dobandi (in functie de loc si famile). Asa ca dupa nastere nu mai suntem egali, doar prin vointa putem sa mai reducem din diferente, incercand sa-l intelegem si sa invatam de la cel “diferit de noi”. Daca ajungem sa-l intelegem atat pe cel bogat cat si pe cel sarac, atat pe budist cat si pe mahomedan, putem reduce mult din “diferenta” de dupa nastere. Noi, oamenii, suntem fiinte extraordinare, capabile de lucruri deosebite, dar care, de multe ori ne facem greu intelesi. Cred ca in viitor vom avea parte de o revolutie culturala, deoarece nu mai exista distante fizice, in 15 ore se poate ajunge in orice parte a lumii, putand schimba impresii, impartii cu ceilalti cultura si de a invata de la alte culturi, astfel amestecandu-ne mult mai mult, as spune chiar ca pana acum nu s-a mai intamplat asa ceva. Diversitatea e un lucru minunat, la fel si contrastele puternice, atat timp cat ai ochiul pregatit si mintea deschisa pentru a procesa aceasta “explozie de culori culturale”!

Acest secol va fi unul al diversitatii sau, daca nu o sa fim pregatiti sa-l intelegem pe cel diferit de noi, va fi un secol al violentei !

Ionel Scrofan

Ce am fost si ce am ajuns…

5 comentarii

Cand eram copil, sa nu saluti un vecin era de nepermis, sa stai comod, asezat pe scaun si persoana de langa tine, mai in varsta, sa stea in picioare era de neimaginat…ce sa mai vorbim de aruncatul hartiilor pe jos sau mancatul semintelor pe strada…

Astazi, aceste lucruri le avem mai des in amintiri decat dinaintea ochilor… acum e invers… batranii stau in picioare in autobus iar “berbecul” de langa mesteca tacticos guma si face besici la gura, ascultand muzica la maxim in casti…prefacandu-se ca nu vede nimic in jurul lui. Ce sa mai vorbim de “buna ziua”…multi nu mai stiu sa o dea… parca ar da-o de la ei din leafa. Ai curajul sa-i spui ceva ? Poate vrei sa vezi ce tare e de stanga si “de cap” ca a auzit el manele in care spune unul ca “pumnii mei minte nu are” – iar el e fan fidel ideii. Videoclipul asta e culmea prostimii la romani !

La inceput am ras, vazand acest video tampit… acum, mi-a mai trecut, gandindu-ma la numarul celor care cred ca asta e modul corect de a-si rezolva problemele…

Aceste lucruri, pe vremea cand eu eram copil…erau de neimaginat…acum, sunt la ordinea zilei.

Facand un rezumat: cred ca nu mai stim sa ne crestem copiii, sau se cresc si se educa singuri… nu mai avem timp de ei… ca altfel nu-mi explic.

Ionel Scrofan

Visul spaniol…

2 comentarii

Acum 4 ani lucram ca multi dintre romanii din Castellon care nu aveau acte, la o firma de paza. Intr-una din zile, in portul din Grao, ancoreaza un vas cu echipaj italian. Pe langa marfa pe care o transporta, mai transporta si un fugitiv din Ghana. Un biet om care a incercat sa-si schimbe viata…
Politia spaniola nu avea dreptul sa urce pe vas, asa ca  au trebuit sa angajeze o firma de paza. Capitanul vasului, trebuia sa semneze in fiecare zi un proces verbal scris in engleza de catre agentul de paza. Cum eram singurul din firma ce vorbea engleza, mai de voie, de nevoie, s-au riscat trimitandu-ma pe vas pentru a avea grija de “periculosul detinut”. Culmea…eram amandoi in aceeasi situatie, de fapt eram doi detinuti – doar ca unul era inchis cu lacat, amandoi fara acte, fugiti din propria tara in cautarea fericirii…doar ca unul parea legal, iar celalalt era “clar” ilegal…
Nu stiu care din noi a reusit sa-si indeplineasca visul, stiu doar ca dupa o saptamana l-au repatriat, dar a recunoscut ca va mai incerca sa fuga…eu sper ca el sa fi ajuns sa-si faca o viata mai buna…o merita…a riscat si are tot dreptul din lume sa fie fericit.

Cat despre mine…acum am acte !

Ionel Scrofan

Amprente…

2 comentarii

Am avut norocul sa intalnesc oameni de treaba in Spania, atat romani cat si spanioli, oameni care m-au ajutat atunci cand am avut nevoie si mi-au taiat aripile atunci cand au crescut prea mult. De la spanioli am invatat sa ma socializez, sa ma bucur de orice clipa, sa fiu mai tolerant si sa impart, de la romanii de aici – sa fiu mai harnic si sa nu spun niciodata ca nu stiu sa fac un lucru “se poate invata si chineza in 3 zile” – spunea cineva… e important ce faci…dar mai importanta e amprenta pe care o lasi in urma ta… si ar fi bine sa fie una pozitiva !

Lumea te va judeca dupa amprenta !

Ionel Scrofan

Opriti lumea…vreau sa cobor !

6 comentarii

Pe zi ce trece imi dau seama ca lumea in care traiesc nu e cea in care imi doresc sa imbatranesc ! O lume pentru care ideea de a face bani e mai presus de orice principiu, iar scara de valori nu mai e scara, ci o amarata scarita. Avem si antecedete: o generatie de copii care au vazut oameni ce pana acum 2 zile erau “niste parliti”, care din momentul in care au intrat in politica, au ajuns sa fie milionari peste noapte si “doctori in drept” in urma aceleiasi nopti ;) . Acesta este exemplul pe care multi tineri din generatia actuala il au. Sa avem grija pe cine punem ca “formator” al noii generatii. Proverbul “spune-mi cu cine te intalnesti, ca sa-ti spun cine esti“, – ar trebui sa aiba o mai mare greutate ! Mai nou, partidele politice au pus pe liste oameni penibili cu dosare penale, fara sa le mai pese de imagine. In urma cu patru ani, lupta impotriva coruptiei era varful de lance al tuturor celor care ne cereau votul… strigau toti in gura mare “sa eradicam coruptia!”. Astazi vad ca acest lucru nu mai intereseaza pe nimeni, nici chiar pe votanti, fiind prea ocupati cu facutul banilor si mai putin interesati de valori…ce pacat !

Cat vor mai exista oameni care mai cred in valori, acest blog isi va mai avea rostul si sincer, sper ca nu va trebui sa-l inchid prea repede !

Ionel Scrofan

Consulatul Romaniei la Castelon

Un comentariu

CONSULATUL ROMÂNIEI LA CASTELLÓNC/Larra, no 2

Program de lucru cu publicul (cu excepţia sărbătorilor legale române şi spaniole):

Luni, Miercuri, Vineri: 09:00 – 15:00 – primire acte; 17:00 – 18:00 – eliberare acte

Marţi şi Joi : 12:00 – 20.00

Telefon: 964216172, 964216224, 964203338, 964203347, 964216163, 964206877, 964203351, 964203342

Fax: 964257053

Tel. urgenţe (NUMAI ACCIDENTE, ARESTĂRI, DECESE): 677842467

Multumim consulului, Liviu Popa, pentru informatiile oferite !

Am pus aceste informatii, deoarece sunt multe persoane care m-au intrebat despre consulat… sper sa fie de folos !

Ionel Scrofan

Daca voi nu ma vreti, eu va vreau !

9 comentarii

1 Decembrie 2006 -Ziua Nationala a Romaniei- Teatrul Principal Castellon

Nu cred ca romanii din Castellon au ales chiar atat de rau… cred ca ne-a fost bagat pe gat sau altfel spus: l-au ales altii in numele nostru… oferindu-i-se premiul „Prietenie si implicare in comunitate” din partea Asociatiilor Romanilor din Spania, iar de 1 Decembrie 2006 s-a ajuns chiar la ruptura Uniunii Culturale Romane din Castellon, datorita faptului ca multi membri s-au opus “premierii acestui personaj” vazandu-se tradati. Au mai fost intentii, nereusite din pacate, de a resuscita Uniunea Culturala Romana din Castellon, dar dupa experienta anterioara…nu se mai risca nimeni.

Probabil ca, in curand, se va naste alta “mai trainica si mai frumoasa”, ca asa-i moda prin Castellon ;)

Ca sa vedeti ce spun si altii despre “prietenii comunitatii”:

infoportal

infoportal.ro

cancan.ro

gardianul.ro

presa-zilei.ro

ciutacu.ro

… sunt mai multe…doar ca nu vreau sa va obosesc. Multi spun ca, astfel, cu asemenea oameni, s-au facut mai multe deservicii comunitatii romanesti din Castellon iar “noi” ii premiem ? Unde mai pui ca vorbeste si in numele nostru facandu-i pe spanioli tigani (in casa lor)!

Face si un deserviciu partidului pe care-l reprezinta aici, partid cu care multi romani din Castellon simpatizeaza, dar pe zi ce trece tot mai putin, datorita “bunei imagini” pe care o lasa “domnia sa” pe unde umbla.

Eu, personal, ii cer sa ne lase in pace si sa nu ne mai “ajute”, deoarece, datorita oamenilor ca el, multi dintre noi am plecat din Romania. Noi putem trai fara el si chiar mai bine…dar el, fara noi nu prea, pentru ca suntem niste voturi de muls, voturi ce i-ar putea asigura continuitatea in partid, nu-i asa?

Si ca sa nu mai stati incruntati va mai spun o “anecdota”: In Castellon, acum doi ani in urma, “a venit” un camion cu permise de conducere din Romania…pentru ca “cineva le-a adus” si acel “cineva” a tinut sa precizeze ceva de genul: “eu am adus carnetele recunoscute din Romania“!

Multumim soferului ! :D

Multi imi spun ca ma lupt cu morile de vant si ca duc o lupta care nu e a mea … s-ar putea sa fie asa, dar vreau sa am constiinta impacata ca cel putin am incercat sa arat lucrurile asa cum sunt si nu cum vor unii sa ni le arate, imbatandu-ne cu apa chioara, doar-doar vom vedea niste oite blande in loc de lupi flamanzi dupa voturi si merite inventate!

Noi nu va vrem…chiar daca dvs ne iubiti pana la epuizare domnule!

Ionel Scrofan (un roman, ca multi altii din Castellon – fara culoare politica !!!)

Fericirea exista…

3 comentarii

O casa in varf de munte langa o padure, un caine si multe carti. Este scenariul perfect pentru batranetile mele linistite. Dar pana atunci…la lupta !

Care lupta ? Cea care imi va permite sa am batraneti linistite….

Voi ce fel de batraneti doriti ?

Ionel Scrofan

Cum ajungi la inima cuiva ? Vorbindu-l de bine ?

4 comentarii

Daca vorbind de rau pe cineva nu da efectul scontat…atunci ce spuneti daca vorbim de bine ? Buna tactica, dar ce se ascunde in spatele acestor simple vorbe de bine, venind din partea unor oameni fara un caracter sanatos ? Nu va inselati…o persoana cu niste sentimente ranite nu se poate schimba de la o zi la alta. Nu-l credeti, ci doar intrebati-va ce se ascunde in spatele acestei aparente bunatati…si fiti atenti la urmatoarea miscare, mai asteptati un pic inainte de a-i intoarce spatele, pentru orice eventualitate. Oamenii adevarati nu trebuie sa va vorbeasca de bine, se le observa in priviri iar faptele vorbesc pentru ei.

Dupa mult timp, cineva care nu ma are la inima, m-a vorbit dintr-o data de bine…ce sa fie ? Mai astept un pic, poate doar am interpretat gresit…

Ionel Scrofan

Pacatul lasitatii

14 comentarii

“Capul plecat sabia nu-l taie”…dar nici cerul insorit nu-l vede, as mai adauga eu! Un singur popor are acest proverb, si acela este poporul roman. Cati dintre noi nu am pus acest principiu in practica ? Este o problema in momentul in care devine o obisnuinta, ne familiarizam intr-atat cu acest principiu incat ajungem la un moment dat sa nu ne mai dam seama ca intr-adevar se mai poate trai si altfel. Atunci cand actionam in baza acestui proverb nu avem dreptul sa ne plangem, este la fel ca si in cazul in care ne plangem de cei ce ne conduc, dar cand e sa mergem la vot sa-i sanctionam, nu o facem, pentru ca, vezi Doamne, ne e scarba de ei. Cu atat mai mult ar trebui sa fim mai motivati…sa-i schimbam ! Din pacate, datorita acestei mentalitati combinata cu cea “lasa-ma sa te las”, multi dintre cei care ne conduc, inca mai supravietuiesc si cu capul deloc aplecat, ci cu un cap ce-i poarta nasul bine… pe sus!

Ionel Scrofan

Articole mai vechi

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.