Mai putem spune ca presa este libera, sau nepartinitoare in momentul cand cineva este “pictat” intotdeauna intr-un anumit fel si niciodata altfel ? Cand spun asta ma refer la faptul ca ziaristii de la un astfel de mediu de informare vor fi constransi intr-un anumit fel sa minta sau mai suav spus: sa nu spuna tot adevarul. Citesc zilnic pe internet un astfel de ziar…care pe masura ce trece timpul, imi dau seama ca seamana tot mai mult cu “Scanteia”… va mai aduceti aminte de acea publicatie, in care intotdeauna se aduceau “omagii conducatorilor”? Ei, acest lucru se intampla acum aici, in Castellon , in mica Romanie din Spania, unde anumite medii, sau mai precis un ziar, lucreaza de zor pentru a fabrica stiri de culori placute ochilor anumitor personaje “importante” din Castellon. Se pare ca tonomatul functioneaza si pentru acolitii presedintelui tarii…
Adevarul il stiu… dar il stiu si ei… 
PS: eu sunt doar bloger, nu ziarist… inca mai sunt liber !
Numai bine !
Ionel Scrofan
June 4, 2008 at 7:52 pm
Adevarul=Scanteia, mi-a placut asemanarea, cel putin ce pune in sectiunea Spania, e scris cu acel frumos limbaj de lemn, pe care sunt sigur ca l-au invatat, deoarece in ziua de azi nu prea mai exista asemenea articole. Ziaristi facuti peste noapte, ca si politicienii pe care-i sprijina dealtfel…
June 4, 2008 at 8:04 pm
Viitorul apartine blogurilor si nu tabloidelor. Sa scrie ce vor, trebuie sa manance si fetele alea o paine… nu fiiti rai. Clientul nostru, stapanul nostru, sau “dai un ban dar stai in fata” . Pe cine mai intereseaza adevarul in ziua de azi ?
June 4, 2008 at 8:22 pm
Am citit si declaratiile lui Tuca referitor la bloguri Ralu, si crede-ma ca ii e frica de ele… sunt libere si gratis, sunt la fel ca Linux-ul – libere. Or fi si bune si rele, dar ce sa mai vorbim de presa scrisa… e la fel, doar ca nu e libera si e pe bani…
June 4, 2008 at 10:04 pm
De multe ori deontologia profesionala vine in flagranta contradictie cu “linia ziarului” si se intampla si la case mai mari din presa occidentala. Solutia: invocarea clauzei de constiinta de catre ziaristul obligat sa scrie la comanda sau obligat sa “suavizeze” sau “emfatizeze” anumite aspecte ale unui material de presa. Din pacate, pentru ziaristul roman, cel obisnuit, stiristul de zi cu zi, “clauza de constiinta” ramane un deziderat intangibil atata vreme cat trece prein…stomac. Asa ca, dragii mei, sa fim bloggeri pentru linistea noastra sufleteasca si “ziaristi” pentru linistea contului personal. E drept, asta inseamna duplicitate dar suntem azi condamnati la ea conjunctural. Nu judec pe nimeni pentru ca ar insemna sa ma vad intr-o oglinda proasta si crede-ma, Nelu, ca nu imi e usor. Filozofia asta de viata nu imi apartine dar ma vad pe zi ce trece prizoniera ei, ca roman intr-o “maree” spaniola care urca gata sa ma astupe. Chiar azi am avut o discutie mai aprinsa cu cineva dintr-o redactie spaniola pe aceasta tema. Si a iesit ca ei… Q.E.D!
June 4, 2008 at 10:25 pm
Pentru ca esti dispusa sa faci compromisuri… e bine ca poti sa le faci mgm.
June 5, 2008 at 8:42 pm
Nu sunt dispusa sa fac compromisuri, mi se impun… Prietenii stiu de ce…Beau in fiecare seara o limonada ca sa mi se duca greata
Sper sa le las deoparte intr-un an doi da pana atunci inghit , ma mai ratoiesc la unii si la altii si fac compromisuri ca ipoteca tre platita si copilul educat… Pana la urma te resemnezi Nelu si cand ai o portita de scapare, scapi!
June 5, 2008 at 9:01 pm
“Ce sa faci… la tăţi ni-i greu !” cum ar spune un ardelean adevarat ! Asa-i dar sa nu pierzi speranta in cautarea portitei MGM. La un moment poti obosi… si comoditatea poate invinge !
June 6, 2008 at 11:00 pm
Intre un ziar gratis si un blog…. prefer blogul! Respect munca altora, stiu ei de ce o fac asa cum o fac, important e sa-si atinga scopul. De ce aleg blogul? Daca eu ii “comand” acu un articol lui Nelu, oricine poate sa-si lase opinia pro sau contra, cu sau fara nume real, nu asta conteaza. Atata timp cat acel blog are “coloana vertebrala”, nu numai ca vom afla informatii corecte, ci mai ales putem sa ne dam seama cati suntem cei care impartim aceleasi idei si nemultumiri. Poate ar trebui sa sprijinim mai mult astfel de proiecte, noi cei care dorim o schimbare si ne jelim de mila. Faptul ca acest blog, ce se bazeaza pe spatele unui singur om, a fost vizitat de peste 17.000 de ori in mai putin de 3 luni spune ceva important. Interes exista! Oare sa mai fac vre-o comparativa vizand raportul cheltuieli/eficienta?
June 9, 2008 at 8:40 pm
Asa-i, frate… intotdeauna cand crezi intr-o idee sau esti pasionat de ceva te straduiesti sa iasa bine… si cam iese… Asta e diferenta intre un blog si un ziar.Bloggeri o fac din pasiune sau hobby sau pur si simplu… pe cand ceilalti (ziaristii de meserie) incep sa scrie la ziar cu multa tragere de inima la inceput avand impresia ca sunt liberi, dar de fapt sunt:
.
“Canarul galben” – Pasarea Colibri
June 10, 2008 at 9:50 am
E, lasa Nelu, ca toti ne luam zborul din colivie…mai de voie mai de nevoie. De joi, devenim exclusiv bloggeri pentru ca cineva a hotarat ca a noastra colivie e prea scumpa si greu de intretinut. Vom merge in cautarea timpului pierdut…
Sa auzim de bine!