Delimitati bine altruismul si egoismul si faceti un calcul matematic:
altruism – egoism = prietenia.
Dupa cum se vede din acesta formula, prietenia va da cu plus (+) doar daca altruismul este mai mare decat egoismul, daca nu e asa, prietenia este la minus, deci sub 0.
Prietenii, dupa parerea mea, sunt unici… cu ei faci botezul, nunta, dar si inmormantarea. Oameni deosebiti pe care ii lasi sa intre in viata ta. “Protagonismul” – “remarcarismul” nu exista in limbajul prieteniei! Am cunoscut oameni, care pentru a sta in fata, au fost capabili de orice, inclusiv a-si calca in picioare prietenii. Voi aveti prieteni, sau sunteti dintre aceia care sunt “autosuficienti” ? Eu unul, fara prieteni nu pot…
Aplicati formula de mai sus in relatiile de prietenie pe care le aveti si va veti da seama ca altruismul este un factor important in a iti face prieteni.
Sper sa aveti cat mai multe care sa dea cu plus, iar dupa parerea mea, cuvintele “invidie” si “prietenie” nu incap in aceeasi fraza, ori e invidie ori prietenie… nici intr-un caz amandoua !
Intr-o relatie de prietenie trebuie sa dai mai mult decat primesti, dar intotdeauna sa ai sentimentul ca ai ramas dator !
Ionel Scrofan
June 3, 2008 at 5:02 pm
Prietenia… pe vremea muschetarilor era cea care misca lumea, sentimentul de atasament fata de cineva te putea duce pana la moarte si inapoi, sa faci ceva de genul asta astazi – cel mult s-ar spune ca esti un fraier cu sentiment… banul nu sentimentul misca lumea azi ! Asta e Nelule… sa ai prieteni e lucru mare si cred ca e importanta e calitatea nu cantitatea. Cred ca tu nu duci lipsa… nici de una nici de alta cum nu duci lipsa nici de “dusmani”…
June 3, 2008 at 5:40 pm
Nu ştiu neapărat dacă e nevoie de formule., dar se poate şi să ai dreptate. Prietenul e cel care stă lângă tine şi când treci prin momente grele, când plouă sau pe timp de furtună. O fi mişcând banul lumea, Nelule, dar sufletele noastre sunt puse în mişcare de alt vânt. Gesturile frumoase, ajutorul, poate petrecerile făcute împreună, melodiile cântate la chitară, concertul de la Casa Minunată şi aşa mai departe. Greu de găsit cuvinte pentru aşa ceva. Cred că şi astăzi mai există muschetari. Dar poate ca se întâlnesc mai greu toţi patru. Care unul pentru altul fraieri nu-s. Tu nu te uiţi la indiene, dar daca faci rost de “Sholay” o să vezi un film cu doi prieteni fenomenali, care însă se poate să fi fost mai potrivit în clasa a şaptea. Nu mă rabd să nu-ţi pun un link cu o secvenţă, care sper să-ţi placă. Melodia se numeşte “Yeh Dosti”, adică “Un prieten”. Doi, forever, Dharmendra şi Amitabh: http://www.youtube.com/watch?v=ck77d3joH6I&feature=related
June 3, 2008 at 5:49 pm
Îţi înţeleg sentimentul, Nelu. Şi eu am avut parte de multe dezamăgiri de la muuuuulţi “prieteni”. Ştii tu proverbul ăla: “Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate”. Prietenia ar trebui să fie dezinteresată, sinceră, cinstită şi tolerantă, dar de multe ori, ea este pătată de interesele noastre egoiste. Totuşi eu consider că prietenia este o haină valoroasă care ar trebui curăţată atunci când se murdăreşte, şi nu aruncată la prima pată! Pupici!!!
June 3, 2008 at 6:03 pm
Esti tare amigo Vali, iti aduci aminte de toate lucrurile astea… in sufletul nostru am ramas la fel… doar viata ne-a obligat sa ne indepartam (fizic). Prietenia e un sentiment care imi creaza un confort sufletesc deosebit… cand mi se intampla ceva rau… sun un prieten… la fel si cand se intampla ceva de bine… eu cred ca un prieten face parte din familie. E foarte fain linkul… ma surprinzi mereu !
June 3, 2008 at 6:07 pm
Draga Oana, haina prieteniei mele o cunosc cei de la spalatorie “din memorie”… si inca nu vreau sa o arunc… imi vine prea bine incat sa risc cu una noua ! Te tuc !
June 4, 2008 at 9:57 pm
Cand imi dau seama cat de prieteni imi sunt unii, imi fac un program “de voie”, in care ma pun pe mine, la fiecare punct de pe lista… Poate suna egoist, dar cu mine insami inca nu m-am plictisit.
June 4, 2008 at 10:23 pm
Nu uita Sunny Day ca trebuie sa dai, ca sa primesti, iar in comentariul anterior vorbeai doar de ceilalti ca si cum tu nu trebuie sa pui nimic de la tine… mai vezi odata formula…
. si, da … suna egoist. 
June 4, 2008 at 10:50 pm
Încerc din răsputeri, să ştii…
June 6, 2008 at 11:19 pm
cei care se considera autosuficienti chiar pot sa duca o viata linistita, in anumite situatii. n-au nevoie de ajutorul prietenilor pt ca nivelul lor de inteligenta le permite sa-si cumpere rezolvarile problemelor ivite. n-au nevoie de prieteni pt ca acelas nivel crescut de inteligenta le permite sa se consoleze singuri in situatiile incarcate emotional. dar ce se intampla cand conditia umana isi va spune cuvantul? aceasta “perfectiune” este totusi efemera…
June 6, 2008 at 11:29 pm
Claudiu… prietenii sunt necesari… si de cele mai multe ori imi deschid ochii aratandu-mi care-mi sunt defectele… dar de cele mai multe ori impart momentele fericite cu ei. Autosuficienta nu a functionat nici in cel mai elocvent exemplu pe care l-a dat omenirea pana in acest moment: Isus… a avut 12 prieteni. Poate sunt oameni care pot trai fara prieteni… eu NU POT !
Fara prieteni sunt ca si “fara izmene iarna” – cum spunea cumnatul meu Radu !
June 7, 2008 at 2:35 pm
Da, de acord! Nu am zis ca poti trai bine fara prieteni, ci ii pot inlocui cu activitati “pentru sufletul meu” pe cei care sunt prieteni doar cu numele. Atunci prefer sa stau cu mine insami decat sa suport fetele ascunse ale unora… La asta ma refeream. Sa nu uitam ca printre “preietenii” lui Iisus a existat si un Iuda. Ei bine, eu de falsi ca el ma feresc! Putini, dar alesi pe spanceana!
August 18, 2008 at 10:29 am
Sunny Day… nimeni nu a descoperit inca prietenul perfect, dar sa nu cerem ce nu putem da… nici noi nu suntem prieteni perfecti… iar pe cei falsi nu-i putem numi nici macar amici. Eu stiu ca ai si prieteni adevarati, pentru ca te cunosc