Fugim sau ne fugaresc din Spania ?

Fugim sau ne obliga sa parasim peninsula ? In urma cu un an citeam in ziarele din Spania cat de bine o duceau spaniolii datorita imigrantlor si ca datorita lor, pensionarii pot sa-si primeasca pensiile si sa-si traiasca linistiti batranetile. In constructii, totul era perfect acum un an, firmele de constructii spaniole nu aveau muncitori calficati suficienti si se bucurau de orice muncitor strain care, chiar daca nu vorbea bine era binevenit, fara nici o problema. Sa ne fii schimbat intr-atat, astfel incat, in mai putin de un an, sa iasa in aproape toate ziarele locale si nationale doar articole negative despre romanii, care dintr-o data umplu spitalele, astfel spaniolii nu mai au loc de ei, romanii care nu mai vor sa lucreze ci doar iau somaj si despre hotii care, aproape intotdeauna sunt romani… Chiar asa sa fie ? Au iesit in fata si au dat declaratii in presa oameni grei, ce aveau firme de constructii, ce pana in urma cu un an ii laudau pe romanii din firma, iar acum le spun ca ar fi bine sa plece acasa…ce penibil. De ce nu spuneti lucrurilor pe nume, domnilor ziaristi si faceti aceasta campanie impotriva romanilor doar pentru ca va intereseaza ca spaniolii care au firme de constructii si au cumparat terenuri in Romania, sa aiba mana de lucru ieftina si calificata. De ce trebuie sa muscati mana care v-a hranit in toti acesti ani, iar acum, cand nu mai aveti nevoie de ei ii aruncati ca pe o jucarie stricata, in loc sa le recunoasteti meritele si curajul de care au dat dovada venind in Spania si lasand totul in Romania, cateodata chiar si familia. Sa-i dam cezarului ce-i a cezarului, iar romanului demnitatea ce i-a fost furata domnilor ziaristi !

Cand ma voi repatria…

Recent m-am intors din Romania. M-au surprins multe lucruri, unele neplacut iar altele foarte placut. Bucurestiul nu mi-a placut deloc, toata lumea e interesata doar de bani si sa para altceva decat e. Problema vine in momentul cand se plateste diferenta intre ceea ce pari si ceea ce esti. Dar, ma rog… am sa va povestesc despre lucrurile placute, care chiar m-au surprins foarte mult. Din vizitele de lucru pe care le-am facut in tara, una a fost la Targoviste, unde ne-au asteptat oameni cu dorinta de a face treaba si care s-a convertit in unul dintre cele cele mai placute momente ale periplului prin Romania. Care e imaginea pe care o are tipicul politician roman ? Un om corupt, care isi bazeaza toate ideile, eforturile si actiunile in scopuri personale sau in scopul favorizarii grupurilor de interese din care face parte si care a pierdut orice urma de principii etice si morale. La Targoviste am intalnit oameni de treaba, ce pot sa va asigur (chiar daca mi-a fost foarte greu sa accept ca erau politicieni) ca in tot ceea ce s-a discutat despre afaceri, s-a tinut cont doar de oamenii necajiti si de crearea de locuri de munca in zona. Nu ne-au cerut comisioane, spagi si favoruri, ci doar sa oferim oamenilor din zona posibilitatea de a lucra si a trai decent. Am ramas foarte placut surprins, iar spaniolii ce ne insoteau au ramas cu gura cascata. Mi-au marturisit ca nu se asteptau la asa ceva si ca multi dintre conationali de-ai nostrii le-au pictat Romania ca o tara din lumea a treia, unde totul e rau, iar sa faci afaceri e imposibil. Daca ar mai exista in fiecare judet oameni care gandesc si care vor sa faca treaba ca cei pe care i-am intalnit la Targoviste, Romania ar recupera 10 ani cel putin din anii perduti…iar atunci voi putea face mai mult pentru Romania acolo si nu aici in Spania…pana atunci mai incercam sa aducem investitori ! Pana una alta eu ii mai caut si in alte judete, trebuie sa existe…

Numa bine !

O intrebare tampita…

Daca e sa aleg intre un robot si o persoana cu care care sa vorbesc, e clar aleg persoana. Astazi am avut o surpriza neplacuta in aeroportul Baneasa din Bucuresti. As fi acceptat-o mult mai usor daca era robotul inflexibil cel ce nu avea de ales si nu o domnisoara de la ghiseul de preluari bagaje, care nu stia altceva decat sa repete la nesfarsit un lucru, ce nu putea fi combatut cu argumente pentru ca se termina cu “asa sunt regulile”. Ok, daca asa sunt asa facem… Cand am plecat din Valencia din aeroport se pare ca erau alte reguli cu toate ca vorbim despre aceeasi companie. La plecarea din Valencia am impartit valiza ce cantarea 32 kg cu un prieten spaniol si nu a fost nici o problema deoarece eram 2 iar daca e sa impartim 32 la 2 vine 16 kg pe cap de vaca furajata . Dupa aceeasi regula ne-am ghidat si la intoarcere, dar, n-a iesit… Am fost surprins de intrebarea d-soarei de la bagaje: daca suntem casatoriti ? Inchipuiti-va ce puteam sa-i raspundem…mai ales ca eram doi barbati. Clar…si al trei-lea ce ne insotea era fiul nostru…am fi putut sa-i raspundem, dar nu am vrut sa facem prea mult tam-tam. A trebuit sa scoatem din bagaj 8 kg pe care le-am pus in valiza “fiului nostru”. Cat de simplu era daca acea domnisoara ar fi fost un pic mai flexibila, nu o masina ce da raspunsuri automate si care pune niste intrebari ce te fac sa te intrebi despre propria-ti sexualitate. Am ras destul in avion dupa aceea, pentru ca avem un simt al umorului dezvoltat, dar inchipuiti-va ca ar fi intrebat pe altcineva care ar fi fost deranjat (si pe buna dreptate), ar fi iesit un scandal pe masura…si toate acestea pentru o intrebare nepotrivita imbinata perfect cu inflexibilitatea personalului.

Ionel Scrofan – din Romania.

Nu ne dam batuti

Asta ar trebui sa fie motto-ul fiecarui roman ce a trait si altfel decat se traieste in Romania. Suna un pic a aiurea, stiu… dar sunt convins ca noi suntem cei care trebuie sa incepem sa facem ceva, deoarece exista alternativa si cunoastem si un alt mod de a face lucrurile. Problema Romaniei e o problema de fond. Pana acum, am fost sigur ca cele mai mari probleme ale tarii noastre sunt: birocratia, politicienii corupti si spaga. M-am inselat, deoarece problema nr. 1 este mentalitatea. Exista cliseul “nu are rost sa mai fac nimic…sigur ma vor impiedica sa o fac…etc.” Am sa va povestesc ceva: odata un copil a mers la circ si spre surprinderea lui, a vazut un elefant legat cu un lant pe care, daca ar fi vrut, l-ar fi putut rupe chiar si din greseala, deoarece era foarte subtire pentru ditamai dihania. Neintelegand de ce elefantul nu incearca sa scape, il intreaba pe ingrijitor de ce animalul nu a fugit pana acum ? Acesta ii raspunde ca a fost legat de mic cu acel lant, iar atunci nu il putea rupe. A tot incercat sa-l rupa…pana cand, nereusind, s-a dat batut. Acum, elefantul stie ca din acel lant e imposibil de scapat. Ce nu stie in schimb, este ca acum a crescut si il poate rupe…
Nu e bine sa avem mentalitatea acelui elefant, in vremurile cand apele sunt tulburi, gunoaiele ies la suprafata si nu e usor sa razbesti inotand printre ele fara sa te murdaresti adesea. Dar daca nici nu mai luptam impotriva lor, atunci, ne meritam lantul. Daca asteptam ca nu stiu cine sa faca ceva, iar noi nu vom face nimic pentru noi, doar ne vom plange altora, le facem jocul smecherilor care ne fura, ne prostesc si ne imbata cu apa chioara, umplandu-si buzunarele pe urma lipsei noastre de atitudine. Eu voi lupta, dar nu uitati ca daca vom fi mai multi cei care vom trage in aceeasi directie, lantul va fi doar istorie de un blog…

Ionel Scrofan – impresii din Romania.

Politicianul roman

Ieri, in aeroportul din Valencia, stateam la rand, cumninti, pentru a imbarca in avionul ce trebuia sa ne duca la Arad… o multime de oameni dintre care cel putin trei aveau copii mici ce plangeau de rupeau. La un moment dat, se strecoara printre sutele de oameni ce stateau la o coada de cel putin 50 de metri, un tip care, in gura mare il intreaba pe cel de la ghiseu, daca el, cu pasaport diplomatic, are vreo facilitate si ca ar vrea sa nu stea la coada. Cica acest om era un diplomat… din pacate fara diplomatie. De ce unii sunt mai presus decat altii, care era problema daca statea si el la coada la fel ca toti oamenii normali? NU, el trebuia sa ne arate inca o data ca el era anormal, ca doar e politician roman, iar regulile sunt doar pentru cei mici…am ramas de-a dreptul scarbit fara sa pot spune nimic…privirile celor care stateau la rand spuneau totul…

Numa bine din Romania !

La mejor inversion del mundo

Cual sera ? Yo invierto en colecciónismo. Tengo hasta ahora piezas de coleccion que en vez de perder valor, cada dia ganan mas. Me gusta coleccionar algo que dia a dia lo tenemos delante de nuestros ojos, pero solo nos damos cuenta que vale mucho cuando mas te hace falta. Mi coleccionion es la mejor inversion del mundo porque invierto en amigos. Hasta ahora tengo dos piezas de valor en mi coleccion de gran reserva. Que voy a hacer… lo admito, tengo mis vicios. Tenemos que invertir en salud (mental) y en amigos… Vosotros en que invertiis ?

Empatia – o virtute a omului bun

Daca fiecare persoana s-ar pune in pielea celuilalt, nu ar exista razboaie, copiii strazii ar fi ceva inventat, nicidecum real, oamenii ar zambi pe strada cand privirile li s-ar intalni… ar fi o lume perfecta (nu ca cea din opera Brave New World a lui Aldoux Huxley, ci chiar mai buna). Haideti sa ne punem in pielea celuilalt macar o secunda si o sa ne dam seama cat de multe rautati si mici scandaluri am fi putut evita, incercand a-l intelege pe cel de langa noi. Sunt sigur ca nu se va schimba lumea cu acest comentariu, dar daca macar unul din sutele de cititori ai blogului, va ramane cu o senzatie de implinire incercand sa puna “in practica empatia”…m-ar bucura nespus.

Toate cele bune !

Echinoctiu de primavara

Egalitate…o zi de echilibru. Prima zi de primavara (astrologic). Imi aduc aminte cand eram copil cum ma imbatau miresmele pomilor infloriti si cu cata nerabdare scoteam pegasul din casa sa dau o tura prin oras. De la chioscul de ziare din centru, cumparam Tehnium si Magazinul (albastru)- erau revistele pe care le devoram, iar sambata nu pierdeam nicio Teleenciclopedia, o emisiune in care a fost atat de bine explicat echinoctiul, incat am inteles imediat de ce ziua e egala cu noaptea. Am fost generatia care a supravietuit cu doua ore de tv pe zi, dar nu ne-am plictisit niciun moment. Primavara e extraordinara, parca totul se trezeste, chiar si amintirile…in cazul meu.

Banii nu aduc fericirea

E adevarat ? Chiar asa e ? Cand pentru luna care vine sti ca nu sunt bani suficienti sa platesti chiria, cand cafeaua de fiecare zi devine cafeaua de fiecare saptamana, cand discutiile se rezuma doar la cat a fost aia, cat a fost cealalta, ce facem daca nu mai ajungem sa ne recuperam ? Cred ca sunt suficiente motive pentru care o persoana normala si responsabila sa ajunga sa nu mai doarma noaptea. Asta duce la oboseala, oboseala la fara chef de nimic, ce la randul sau duce la o stare de lehamite, din care nu te mai scoate decat solutionarea problemei, banii! Asadar ajungi sa fii nefericit. Multi spun ca familia iti poate aduce bucurie, fericire, dar nu intotdeauna…cand copilul tau iti cere o inghetata pentru ca a vazut un alt copil ca mananca si tu nu poti sa-i oferi, nu cred ca-ti da un sentiment de fericire si multe exemple se pot da… Asadar, cred ca cel care a inventat acesta expresie “Banii nu aduc fericirea” a fost unul care a avut intotdeauna bani, dar nu a fost fericit din alte motive si nu din cauza banilor. Eu as spune “banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor te poate face nefericit”.

Patrahaitesti – el paraiso

El año pasado, despues de 5 años fuera de Rumania, he vuelto a mi pais. Como ibamos acompañados por dos españoles, hemos buscado sitios bonitos para enseñarles. La sorpresa hace que hemos encontrado un pueblo que yo tampoco sabia que existe. Patrahaitesti es el pueblo que me encanto, tiene menos de 100 habitantes y esta situado en la cumbre de los Carpatos Occidentales,en Transilvania, mas preciso en el “Pais de los moti”. Los moti, son los habitantes de estas montañas y hasta ahora vivian solo de los negocios con madera y objetos de artesania. Solo se puede subir a este pueblo por un caminito de montaña a pie o con un 4×4, en invierno solo a caballo y a veces. Por la culpa de la nieve, durante el invierno estan aislados mas de 3 meses. Os voy a dejar unas fotos de la zona. Hasta pronto !

De data asta doar cateva intrebari…

5.000 de romani in Castellon care au fost “uniti” de catre Nicolae Furdui Iancu – 1 Decembrie 2005.

De ce credeti ca e foarte dificil, daca nu imposibil, ca romanii din afara granitelor tarii sa fie uniti ? Ce ne face sa fim dezbinati ? Are oare ceva legatura cu epoca de comunism prin care am trecut sau e ceva cu care ne nastem noi romanii ? Proverbul “sa moara si capra vecinului” l-am inventat noi ? Daca aveti timp si chef, raspundeti va rog .

Android pe telefon

Android e numele noului sistem de operare ce il vom gasi pe multe telefoane incepand din acest an (http://code.google.com/android/). Este bazat pe kernelul linux si este opensource, fiind dezvoltat si sutinut de catre gigantul Google. Platforma este construita pe kernelul Linux 2.6 si conceputa pentru accesarea internetului de pe dispozitive mobile. Potrivit estimarilor circa 2% dintre smartphone-urile de anul acesta vor folosi platforma Android. Daca pana acum, pe sistemele PC, predominant este sistemul Windows, nu acelasi lucru putem sa spunem despre telefoanele mobile, unde, pana in acest moment, cel care conduce detasat e Simbian, produs de catre Nokia. Printre altele sisteme de operare intalnite pe telefoanele mobile se mai pot enumera si Palm, WindowsCE, Maemo Linux, etc… Eu ii vad un viitor de succes acestei platforme, deoarece fiecare producator de telefoane mobile va putea concepe propriile aplicatii, avand acces fara restrictii la codul sursa al androidului. Asta e avantajul tehnologiilor open source. Asteptam mutarea celor de la Microsoft, pentru care, pentru prima data, exista un adversar pe masura si anume Google+open source. (Daca linux ajunge cunoscut pe mobil… va fi mult mai usor acceptat de catre utilizatori si pe PC-uri ). Viitorul suna ” de puta madre ” !

Oameni pasionati

Intotdeauna am avut un respect deosebit pentru oamenii cu pasiuni. Imi aduc aminte, cand aveam 12 ani, am avut ocazia sa-l intalnesc pe Iustin Capra, un inventator roman extraordinar. Eram la cercul de informatica de la Casa Pionierilor din Stei, in 1988, iar el a venit sa ne vorbeasca despre cat de important e domeniul IT. In acea vreme se lucra cu HC 85 , ce avea implementat sistemul Basic, (sunt sigur ca cei care ati lucrat cu HC85 zambiti in acest moment). Acest om ne-a vorbit cu atata pasiune despre calculatoare si despre inventivitatea romanilor incat, mult timp dupa aceea, eram convins ca o sa ma fac inventator (cateva intentii nu foarte reusite au fost ). Eu cred ca asta le lipseste profesorilor din ziua de azi ,pasiune, dar e drept ca de multe ori si elevi interesati… Nu stiu in acest moment ce mai face Iustin Capra, stiu doar ca a facut multe inventii, pacat ca nu le-a patentat, iar una dintre aceste inventii a pus-o in practica NASA si anume “Rucsacul Zburator”.

Iustin Capra – unul dintre romanii cu care ne putem mandri , dar de care nu se vorbeste prea mult.

Toate cele bune !

Intram in recesiune economica ?

Pe plan international, in fiecare zi, in presa sau in mass media aflam informatii alarmante: pretul petrolului excesiv, rata somajului e in crestere, puterea de cumparare e in scadere, mari companii ce fac reduceri de personal, bancile nu mai acorda credite la fel de usor ca inainte din cauza lipsei de lichiditati…si cate si mai cate. Este reala aceasta criza sau nu ? Eu cred ca DA. Economia mondiala trece prin cele mai grele momente din ultimii 20 de ani, bursele au luat-o razna, creste pretul aurului, ceea ce inseamna ca marii investitori cumpara aur deoarece e cea mai buna investitie in momentele de criza (se devalorizeaza cel mai putin). In urma cu doar ceva timp, cu un salariu de 1500 euro, in Spania, o banca iti oferea un credit de 120.000 – 140.000 euro pentru a-ti cumpara o locuinta. Intrebati acum, la orice banca, daca acest lucru mai e posibil? Ce s-a intamplat ? Locuintele s-au scumpit pe zi ce trece, astfel potentialul cumparator ajungand la un moment sa nu isi mai permita sa cumpere, deoarece cresterea salariala nu urmarea in aceeasi masura cresterea pretului locuintei. In Spania, cu toate ca cererea de locuinte este mai mare de cat oferta, nu se mai vinde nimic . Cum s-a ajuns aici ? In cateva cuvinte: bancile au dat foarte usor credite, de cele mai multe ori nu foarte bine plasate. S-a intamplat, ca multi dintre cei ce au cumparat o locuinta, dupa cativa ani, sa nu o mai poata plati datorita si cresterii euribor (un indice ce e dat de bancile europene, care are o influenta puternica in ratele de platit in fiecare luna). Astfel, bancile au ramas cu apartamente, care la randul lor, datorita pretului mare al apartamentelor si puterea destul de mica achizitiva a cetateanului nu se pot vinde. De aici, lipsa lichiditatilor. Acesta e un moment foarte dificil prin care poate trece o banca: daca dezvaluie ca dintre creditele date 10-15% nu se mai pot recupera, crediblitatea bancii scade, iar clientii bancii, ce au economii, le vor retrage. Acesta e sfarsitul unei banci ! Acest exemplu vine din aria imobiliara, dar mai sunt o multime de sectoare afectate. In constructii numarul somerilor s-a dublat, in sectorul servicii deasemenea s-a observat o scadere importanta a facturarii, datorita neincrederii si fricii consumatorului de a cheltui. Daca nu se vinde, multe firme vor fi nevoite sa recurga la disponibilizari…si iata cercul vicios ! Acum suntem in perioada dinaintea sfarsitului vremurilor bune, sau la inceputul unei crize economice, daca cei ce vegheaza la bunul mers al economiei nu se trezesc din amorteala. Am dat exemplu Spania, dar acest lucru e valabil in intreaga lume.

Ionel Scrofan

E greu sa ne schimbam…

In cei 6 ani de Spania, am avut prilejul sa cunosc destui romani recent veniti din Romania. Astfel, am putut sa fac un tipar al romanului proaspat iesit din tara. Bineinteles ca nu tuturor romanilor li se potriveste acest tipar, dar la marea majoritate a celor pe care i-am cunoscut personal, se potriveste perfect. Cam asta e tiparul:

1. Au impresia ca sunt mult mai destepti decat spaniolii.

2. In Romania se lucreaza mai bine…

3. Se plang spaniolilor ca in Romania e atat de rau, ca acestora sa le fie mila de ei.

4. Daca ii ajuti, la inceput…ce baiat bun esti… dupa ce nu mai au nevoie de tine… te evita ca si cum pe fruntea ta e pus “te-am ajutat”… si ei nu vor sa-si mai aduca aminte de acele momente dificile.

5. Daca pot, dupa primul salariu, cer credit la banca, nu pentru a-si cumpara un apartament, ci o masina, deoarece apartamentul nu pot sa-l duca in Romania sa-l arate, in schimb masina… e tare !

6. Trebuie sa stie toata lumea ca e roman si da muzica (manea) la maxim, atat in masina cat si in casa.

7. “Trelingul” si adidasii sunt uniforma nationala, iar manactul semintelor pe strada e la fel de normal pentru ei ca si mersul.

Trebuie sa specific , chiar daca ma repet, ca nu toti romanii sunt asa. Sincer, cei care traiti pe aceste meleaguri si-i vedeti zi de zi, recunoasteti ca am dreptate ?!

Haideti sa schimbam un pic si comportamentul nu doar tara, cateoadata nu e indeajuns !

Numa bine !

Roman in Castellon

“La unión hace la fuerza”.

Putem spune ca acest principiu este valabil si in cazul romanilor ce locuiesc in Castellon ? Dupa o prima privire, pare ca da, dar daca studiem un pic mai amanuntit, ne dam seama ca nu e deloc asa. Cate asociatii romanesti sunt in regiunea Castellon? O sa va uimesc: 29. De vreo 4 ani incoace au inceput sa apara precum ciupercile dupa ploaie. Dintr-o data interesul pentru romanii din Castellon a crescut? Aveau nevoie de toate aceste asociatii? Raspunsul e NU. Dar exista o explicatie. Cineva din Romania a concertat toata aceasta cacialma in speranta ca va obtine voturi sau credibilitate in tara, demonstrand ca poate controla atat de multe asociatii, in spatele carora stau cativa oameni, si intotdeauna aceeasi. Aceste asociatii de carton au doar o menire: sa creeze o imagine celor interesati de voturile romanilor atat in Romania cat si aici, ca acopera toate categoriile sociale ale romanilor ce traiesc aici si ca pot fi controlati prin intermediul acestora. Din cele 29 sunt sigur ca toti cunoastem cel mult 5, cele care, cat de cat, s-au vazut facand, din cand in cand, ceva pentru comunitatea romaneasca. Incepand din acest an, interesul autoritatilor locale din Castellon pentru romani va creste direct proportional cu timpul ramas pana la alegerile locale. Votul romanilor din Castellon poate influenta balanta in favoarea unuia sau altuia dintre cele doua partide aflate in competitie directa. Alegerea primarului atarna de noi ! Sa speram ca nu se va mai negocia in numele nostru fara nici macar sa fim intrebati daca dorim sau nu sa facem politica. Cred ca toti cei care suntem instrainati, am fugit intr-un fel, de politicienii romani, dar vad ca nu ne lasa nici aic, vin dupa noi… nu cred ca solutia “sa murim cu ei de gat” e ultima alternativa. Domnilor politicieni romani, care deschideti birouri parlamentare pe care le vizitati doar cand va intereseaza… lasati-ne…lasati-ne. Lasati oamenii de cariera sa-si faca treaba, nu-i politizati, ca nu doresc. Asociatiile nu trebuie sa faca politica, pentru asta exista partide politice, lasati-le sa-si faca treaba, sa-si ajute conationalii, ca doar pentru asta au fost infiintate !

Toate cele bune !

Recuerdos…

Interpretar las cosas…

Hace 12 años atrás, en una habitación de una ciudad de Rumanía llamada Oradea, a las 12.00 de la noche, dos varones trataban de traducir una serie que se llamaba “Farmacia de Guardia”. Uno de ellos, en aquel tiempo era un “recién salido” de la universidad y trabajaba como asistente universitario en la universidad y también de noche se mataba por traducir películas. El otro, un poquito mas joven, estaba intentando de pillar algo de idiomas y metiendo las traducciones en ordenador (para poder pagar el internado) y de día iba a los cursos de la universidad. Un día salieron de trabajar a las 6.30 de la mañana y los dos se tenían que ir a los cursos que empezaban a las 8.00 (uno como profesor y el otro como estudiante). La casualidad hace que el estudiante llega 3 minutos después del profesor. Después de varias noches sin dormir solo la critica del profesor era la que faltaba. El profesor le pregunto “al retrasado”, delante de todo el mundo: que donde estabas, porque has llegado tarde ? A mi clase nadie llega tarde ! A tu casa ! Aquel dia fue uno de los días que mejor he descansado…

Gracias Vali, tu sabias lo que hacías, los estudiantes de la clase, en cambio, estaban convencidos de que estabas enfadado conmigo, pero era todo lo contrario, tu quisistes hacerme un favor y lo hiciste! A veces lo que parece no es realmente lo que es ! En aquel día, aunque no estuve a tu clase, aprendí algo….

Se asculta romaneste la radio in Castellon

In fiecare zi invatam sa fim oameni… omenosi..

In urma cu cativa ani, mai exact acum 4 ani, am fost invitat sa realizez impreuna cu Lorena Pardo o emisiune de radio. M-a surprins, deoarece initiativa venise din partea directorului de radio Onda Cero si nu in urma unui acord de colaborare al asociatiilor romanesti ce-si au sediul in Castellon. Asadar ideea a fost “de origine spaniola”. Ne-au invitat sa realizam o emisiune despre romanii din Castellon precum si despre toti imigrantii indiferent de origine. Lorena Pardo e ziarista, om de radio si pot sa va spun ca apara drepturile romanilor si ale imigrantilor mult mai bine decat multi dintre conationalii nostrii. Intotdeauna a fost si va fi o aparatoare a multiculturalitatii. Am invatat de la ea o gramada de lucruri. Am sa va dau un exemplu: intr-o zi plimbandu-ma cu Lorena pe strada intalnim un negru ce canta la un instrument destul de ciudat. Intr-o clipa i se aprinde beculetul si il invita pe acel tip la masa, oferindu-i gazduire in casa sa. In schimbul gazduirii ii cere doar sa cante. Omul accepta. Seara organizeaza un chef cu prietenii iar “muzicantul” ii lasa cu gura cascata pe toti. Canta extraordinar. Un om de un asemenea talent nu ar trebui sa doarma si sa traiasca in strada…e strigator la cer. Dupa “fiesta” mai ramane o noapte si pleaca. La plecare, Lorena vrea sa-i ofere bani pentru spectacol, el refuza politicos, spunandu-i ca el a iesit in castig. Lorena era convinsa ca a ramas datoare ! Cred ca Spania m-a invatat sa ascult pe cel de langa mine si nu sa-i judec dupa aparente ! Avem si noi un astfel de talent pe care a trebuit sa-l gaseasca altii, pentru ca la noi in tara el era doar un biet zidar ! Toata stima Costel – Hijo de Babel, ai adus numele Romaniei pe buzele tuturor spaniolilor ! Felicitari esti un ambasador de seama al tarii noastre. Sper sa pot intr-o zi sa-i iau un interviu. Emisiunea de care vorbeam inainte se numeste Unda Culturala, se emite in fiecare vineri la de la 19.10 la 20.00 si se poate asculta la Onda Cero 99.2 (iar pe internet se poate asculta aici).

Numa bine !

Linux… asta ce mai e ?

Daca trebuie sa alegi intre un lucru gratis si bun dar caruia nu i se face multa reclama si unul foarte cunoscut, scump dar care iti da o multime de dureri de cap, tu ce alegi ? Cel necunoscut se numeste Linux, e gratis si e stabil, in plus vine cu un manual de instructiuni pentru a-l putea adapta si personaliza dupa propriile nevoi, windows e sistemul care te obliga sa nu imparti nimic cu nimeni, esti prins in licente, virusi, reboot-uri repetate si la fiecare an trebuie reinstalat. Stiati ca in linux, dupa instalarea unuia sau mai multor programe, nu trebuie sa rebootezi calculatorul ? Ca nu trebuie sa defragmentezi harddiscul ? Ca nu ai nevoie de antivirus ? Toate aceste lucruri sunt posibile deoarece a fost construit bine de la inceput, s-a nascut in retea impartind resurse cu alte calculatoare nu a trebuit sa invete toate acestea din mers precum Windows.
O scurta lista de echivalente ale programelor in cele doua sisteme o gasiti aici: http://www.nimblex.net/index.php?id=58〈=ro&option=com_content&task=view
Alegerea va apartine…
Sa alegeti bine ¡

Linux – libertatea de a alege

Intelepciunea apartine intregii lumi si nicidecum unei singure persoane. Sa ne gandim cat ar fi costat astazi o masina, daca cel ce a inventat roata ar fi patentat inventia ? Sau cat ar fi trebuit sa plateasca Bill Gates lui Edison ? Lumea in care traim nu ar arata asa daca toti cei care au contribuit la inteligenta generala ar fi cerut bani pentru inventia sau descoperirea lor. Una dintre firmele care au “curajul” si nerusinarea sa patenteze “dublul clik” este Microsoft, cei care nici macar nu au inventat mousul ci l-au furat de la Apple, care la randul lor, l-au furat de la Xerox. Ma intreb care ar fi fost lumea in care traim daca nu ar fi existat un om ca Linus Torvalds (cel care a scris pentru prima data codul sistemului de operare open source Linux)fiind antidotul gandirii “bilgateiste” ? Filozofia Linux e simpla : orice program scrii trebuie sa pui si codul sursa al programului. De ce ? Pentru ca cel care vine dupa tine, sa poata aduce imbunatatiri si sa inteleaga cum functioneaza acel program. Linux nu e obligatoriu sa fie gratis, poti sa ceri bani pentru programul respectiv, dar e liber, e liber de licente si de virusi. De ce nu sunt virusi ? Pentru ca acest kernelul linux (inima sistemului de operare) e cu codul sursa la vedere si fiecare are acces la el, deci, cu cat sunt mai multi ochi atintiti asupra sistemui (codului) cu atat sunt mai putine greseli de programare. Comunitatea celor care utilizeaza linux e foarte mare, vorbim de ordinul milioanelor, dintre care un milion cel putin au cunostinte de informatica si programare. Ce firma de soft din lume are 1.000.000 de angajati ce lucrezaza la crearea unui sistem de operare ? Va spun eu ca niciuna. In plus, cei care o fac, o fac din pasiune, fara sa ia un ban din asta, impartind cu toata lumea hobbiul si munca lor. Linus Torvalds a plecat de la ideea ca in informatica e posibil ca o pereche de ghete pot fi multiplicate fara nici un cost aditional. Este un mare filozof… e idolul meu !

Sunt multe persoane in lumea asta care nu isi pot permite niste amarate de ghete….

Viva la libertad, viva linux.

Sobre los rumanos y los españoles

Nadie deja su tierra asi, por dejarla…

No es fácil dejar todo e ir a un país que, aunque tiene mucho en común con el nuestro, no tiene que en tu tierra tienes desde pequeño, me refiero a los amigos. Los primeros años se pasa bastante mal, pero al final los luchadores salen ganando, ganando muchos amigos. Los españoles, según mi experiencia, son los menos xenofobos y  racistas de Europa, así que si alguien se pregunta porque hay tantos rumanos en España, la respuesta creo que es esta: porque somos muy parecidos y los españoles son muy abiertos a todos que vienen con ganas de mejorar su vida y salir adelante. Os voy a contar una historia real, que le paso a mi novia: cuando llegamos a Castellon, en 2002 no hemos venido para quedarnos sino para un mes de vacaciones. Nos ha gustado tanto que decidimos quedarnos, aunque dejábamos atrás (en Rumanía) una carrera de maestra (mi novia) y la de director de ventas (en mi caso) y creerme que no se ganaba nada mal. Como hemos decidido quedarnos, teníamos que buscar trabajo. Dicho y hecho. Mi novia conoció una señora y quedaron al dia siguiente para ir a su casa y limpiarla. La sorpresa nuestra fue cuando la señora le dio la dirección y la llave de casa a mi novia y ala… a limpiar. Como puede ser alguien tan confiado cuando conoces a alguien solo desde hace 2 días atrás, para dejar la casa en su mano ? Este es el español de verdad, el que se fíe de todo el mundo hasta la prueba contraria. Cuando le hemos preguntado porque tanta confianza, nos ha contestado: que la cara de cada uno no engaña, vengas de donde vengas ! Desde entonces he aprendido una lección : dale la oportunidad a cualquiera que demuestre lo que vale. El tiempo tiene todas las respuestas. Ahora, Lidon, es una amiga para siempre. Gracias a dios por tener amigos de verdad.

Ionel Scrofan

Se va schimba Romania ?

Banul misca lumea. Romania e si ea prinsa in jocul banilor, iar acum a sosit momentul ca tara noastra sa fie “pe val”. Cum reusim sa profitam de conjunctura propice pe care o avem acum, depinde doar de noi si de “dragii” nostri politicieni datorita carora multi dintre noi suntem in strainatati. Vor veni multi bani de la Comunitatea Europeana, ne lipseste doar capacitatea de a absorbi aceste fonduri. Sa speram ca de aceasta data oamenii politici din Romania vor face si ceva pentru tara, si vor faciliita accesul acestor bani firmelor care pot initia proiecte viabile. Nepotismul, birocratia si mentalitatea mentin inca Romania la nivelul actual. Sa luam exempul Spaniei: absorptia fondurilor europene dedicate infrastructurii (sosele, autostrazi, cai ferate, etc) a fost de aproape 100%. Pana in prezent mai multe firme de constructii importante din Spania au cumparat terenuri in orase mari din tara, dar nu prea au mana de lucru, cu toate ca Guvernul s-a batut cu pumnul in piept ca vor aduce romanii din strainatate acasa… cu promisiuni sigur nu vor venii !

Toate cele bune

Alegeri in Spania

Asa cum se stia deja, inca din ultima infruntare intre Zapatero si Rajoy, au castigat socialistii in frunte cu Zapatero. Va fi mai bine, spun unii, sigur va fi o perioada de recesiune economica, spun altii, cert e ca democratia in Spania functioneaza si cele doua partide au avut de castigat. Suna ciudat, dar asa e… au castigat spaniolii, deoarece partidele extremiste au fost foarte putin votate de catre electorat, in comparatie cu alegerile anterioare. Prin urmare, Spania este pe drumul cel bun. Ma bucur ca traiesc intr-o astfel de tara !

Hello world!

Buna, numele meu e Ionel Scrofan si sunt un bihorean instrainat. Scrofan – e un nume ce isi are originea inca de pe vremea haiducilor si e foarte intalnit in regiunea Vascaului. Al meu are radacinile adanc infipte in Briheni, un sat ce a luat fiinta ca o asezare ascunsa a haiducilor. Am terminat liceul in Stei (unde m-am si nascut), dupa care am absolvit cursurile facultatii de Litere si Stiinte Socio-Umane din Oradea, specializarea kinetoterapie. In momentul de fata imi duc traiul si mananc malaiul in Castellon – Spania, unde exista o comunitate de romani importanta (100.000 romani). Spaniolii sunt, in marea lor majoritate, niste oameni extraordinari de la care avem multe de invatat, cel putin in ceea ce priveste caracterul si modul de a trai (stiu sa se socializeze extraordinar de bine). Am sa dau un exemplu: nu am vazut spanioli batandu-se cand se imbata, e chiar invers decat in cazul nostru – se pupa, se imbratiseaza…etc, nicidecum sa-si aduca aminte de momentele nasoale si sa se ia la bataie cum se intampla destul de frecvent in cazul nostru, al romanilor, dar asta nu ma impiedica sa spun cu mandrie ca sunt roman. Avem si noi o gramada de calitati care ne scot in evidenta, cum ar fi harnicia si traditiile, fiind foarte mandru de numele roman haiducesc pe care-l port. Pana una – alta, cam asta e. Acest blog as dori sa fie o punte de legatura si un instrument de schimbat idei, opinii si pareri ( de bine, daca se poate ) intre cei care traiesc in Spania si Romania in acelasi timp (fizic in Spania si cu gandul la Romania).
Ionel Scrofan – un haiduc instrainat.